INTUNERICUL

Ma intorc la Hitler din noi. Am mai scris despre asta, dar revin pentru ca il tot regasesc cand la mine cand la altii. Nu pornesc de la ideea ca suntem rai. Cred ne doare cate ceva, o rana veche, sau cine stie ce, si reactionam violent. Incerc sa nu mai iau nimic personal, sa-mi depasesc discomfortul si frica.

La postul „Rezumat” in care vorbeam despre eliberare primesc urmatorul mesaj.

probabil LACATUL era inchis de senzatia de siguranta pe care cei din jur se chinuiau sa ti-o ofere; si cand banii s-au terminat…..ne luam zborul.
O femeie iubita pana la adoratie, dar care nu intelege NIMIC.
Dupa mine acel “ALTCEVA” pe care-l vrei este doar aventura si distractie!!!
Mi-e mila de admiratoarele tale; o aura de mister si multe minciuni;
te compatimesc si, sincer, cred ca cei morti s-ar rascoli in mormant citind prostiile tale!

Prima reactie a fost de perplex, pe urma de furie, pe urma de tristete. Trecand prin toate m-am linistit la un moment dat. Am aflat cine mi l-a trimis, o ruda indepartata cu care am vorbit de cateva ori in viata. Ma intrebam ce naiba i-am facut si pe urma am realizat ca nu despre mine e vorba ci despre ea. Ceva din ce-am scris i-a zgandarit propriile rani si cel mai la indemana a fost sa-mi arunce un lighean cu laturi in cap. Sper ca asta a linistit-o. As vrea sa se simta eliberata, zoaiele care au curs pe mine nu conteaza pentru ca eu stiu cum stau lucrurile. Racorindu-se poate va avea starea sa caute in ea insasi motivele pentru care a reactionat asa.

Recunosc, mi-e teama de mintile oamenilor inclusiv de propria minte, exista acolo un imens potential de a face rau, egal cu cel de a face bine si e mereu vorba de a decide intre cele doua, dar deciziile se iau cu inima. Atrocitatile se petrec pentru ca am uitat asta.

Vreau sa-i spun celei care mi-a scris ca m-a durut, dar in acelasi timp simt nevoia sa-i multumesc. M-a ajutat sa vad intunericul, intunericul ei si al meu.

PS

A disparut de-aici, din lumea contrariilor, irepetabila Lhasa de Sela.  Acum ea e doar lumina.

35 thoughts on “INTUNERICUL

  1. bine ai venit in club…! Stii ,unul din motivele pentru care am plecat din RO a fost rautatea gratuita a celor din jur. Patesti ce am trait toti cei care refuzam sa ne incadram in tiparele croite de altii. Exista persoane care nu si-au descoperit inca dreptul de A TRAI,au nevoie de Tipare gata concepute din lipsa de imaginatie. In adancul sufletului lor invidiaza si-si doresc aripi. In loc sa le caute preferara sa-i urasca pe cei ce le-au gasit. In final totul se rezuma la Alegerile pe care oricare dintre noi avem dreptul sa le facem. Bunica mea era extrem de toleranta(poate pentru ca era sotie de pastor sau mai degraba asa erau energiile ei…)si cand eram copiii ne-a sfatuit sa nu pornim niciodata un razboi cu astfel de persoane.Ele merita compasiune. In opinia mea sunt demne de mila pentru ca nu vor simti niciodata mireasma aerului ce-ti trece prin par atunci cand zbori,nu vor iubi niciodata si nu vor fi niciodata respectate. In lumea lor plina de reguli inchipuite vor fi mereu singure si din frustrare…vor dusmani…
    Daca ti-e bine asa cum esti inseamna ca traiesti! Niciodata sa nu te opresti pentru rautatea altora: Traieste!
    cu mult drag
    cecilia

    • Draga Cecilia
      Inteleg mecanismul gandirii lor, frustrarile, durerea. Sper ca intr-o zi vor simti, vor iubi si vor visa pentru ca potentialul exista in fiecare dintre noi.

  2. Înţeleg de ce te-a întristat acest mesaj, este o replică oarbă şi nedreaptă la sinceritatea cu care împărtăşeşti drumul ăsta pe care ai început să mergi. În final ai ajuns însă la o concluzie care mă face pentru a mia oară mândră de tine şi fericită că te cunosc.

    • Draga Andhra
      In primul post scris despre ura am citat versurile din cantecul asta. Anthony e minunat!
      Fata asta mi-a dat o replica dupa puterea ei de intelelgere.
      Sa stii ca si eu sunt mandra sa te cunosc.

  3. eu zic că e vremea să te obişnuieşti cu ideea că nu toţi oamenii te plac şi să nu te mai doară când cineva te răneşte gratuit. n-ai să-i poţi împăca pe toţi niciodată, aşa că nu le mai pune la suflet. de fapt, nici n-ar fi amuzant să te placă toată lumea, nu?🙂

    şi nu le mai mulţumi oamenilor care te jignesc la tine acasă. nu ţi-a făcut niciun bine arătându-ţi că lumea e rea. ştii asta şi fără ajutorul lor. ca să nu mai spun că ei oricum nu înţeleg cum trebuie “mulţumescul” ăsta. strici orzul pe gâşte.

    • M-am obisnuit cu ideea, dar nu pot nega ce simt. Cred ca m-a indurerat neputinta ei mai mult decat jignirile.
      Nu-mi doresc sa ma placa toata lumea. Vin din Balcani si stii cum e pe la noi…
      N-am multumit gratuit. Situatia chiar m-a facut sa realizez lucruri importante. Nu se stie daca stric orzul pe gaste. Daca multumesc e un cuvant magic?

  4. Buna seara!

    Sa nu te intristezi; iti amintesti ca, afland de hotararea ta, ti-am scris ca si eu am trecut prin asta si ca sunt multi care arunca cu pietre… iar tu trebuie sa fii tare. Si esti! E demna de mila persoana care ti-a scris asa ceva. E demna de mila mai degraba decat de dispret. Un suflet chinuit care nu intelege ca oamenii pot fi buni pentru ca sunt, in primul rand, liberi… iar pentru a alege libertatea iti trebuie mai intai curaj sa te desprinzi de regulile care nu te lasa sa zbori. Unii pur si simplu nu inteleg de ce te bucuri de un rand citit intr-o carte in loc sa te bucuri de nu stiu ce masina si nu-i pizmuiesti pe cei care o au… E vorba de curajul de a alege, curaj pe care acea persoana nu l-a avut la un moment dat, iar regretele ei se transforma in ura.
    Sper ca citeste si poate isi da seama ca niciodata nu e prea tarziu sa alegi sa fii liber!

    Cu bine,
    Mara

  5. La multi ani Lola!

    Simt nevoia sa dau o replica fiintei demne de dispret care ti-a scris mizeria aceea.
    “Admiratoarele” sunt oameni care simt la fel ca si Lola.Nu are de ce sa iti fie mila de noi cele/cei care te intelegem Lola.Mie personal mi-e sila de genul asta de oameni care se mai trezesc din traiul lor patetic si lipsit de culoare si simt nevoia sa imprastie cu laturile vietii lor cenusii.
    Asadar fiinta trista…asa-i ca e trist sa simti ca fiecare zi e la fel,ca nu poti aduce nimic nou tie si sufletului tau,sa nu insemni nimic special pentru cei din jur?🙂

    Nu pune la suflet Lola.Replici de-ale unor frustrati de genul asta am primit si eu si pe moment m-au doborat dar cand am realizat cat de trista si lipsita de sens e existenta lor…problema e ca sunt multi din astia…prea multi.
    Te-am cunoscut personal(fara sa devenim prietene stiu ca a fost stima si simpatie reciproca dincolo de explicatii si gesturi ieftine),port des margelele cu poveste,le poarta la randul ei cea mai buna prietena a mea ,dau si eu viata la randul meu unor povesti si ceea ce facem noi mi se pare o minune.Sunt daruri de la Dumnezeu pe care nu toti le percep asa.

    Te imbratisez cu drag.

    • La multi ani Aytana!
      De cand scriu aici am cunoscut oameni egali cu care pot comunica, oameni carora le respect spatiul si alegerile, pe care vreau sa-i cunosc si sa le fiu de folos in masura in care pot. Eu sunt aici, pentru toti in mod egal, fara exclusivitati, fara conditii.
      Sunt fericita ca ne-am intalnit

  6. eu cred ca ti-a scris ca sa se confeseze, sa TI se confeseze, sa-ti spuna ca intelege cu inima, dar nu cu capul, poate nu inca….

    eu nu sunt o “admiratoare”, imi place drumul tau atunci cand ma regasesc in el sau in ceea ce as vrea sa fie. altfel ar insemna ca te cocot pe un piedestal si sa privesc la tine ca la icoana. nu cred ca e de dorit asa ceva…

    imi place cum ai zis “As vrea sa se simta eliberata, zoaiele care au curs pe mine nu conteaza pentru ca eu stiu cum stau lucrurile.”
    Cred ca asta conteaza cel mai mult, pentru ea si ptr tine. Si de ce nu, si pentru mine🙂

    • Stiu ca nu esti o admiratoare, Moni. Nici nu vreau sa am asa ceva. Tot spun ca nu sunt importante persoana sau povestea mea decat in masura in care il fac, pe oricine ar citi despre ele, sa se intoarca spre sine insusi. Calatorim pe cont propriu, dar ne putem ajuta intre noi. Nu mi-am facut nici din ajutat un scop in sine, fiecare ia ce-i foloseste de-aici. Eu ma risipesc cu drag

  7. Sunt fara cuvinte, sunt trista si… am, ca de obicei, coatele asezate pe genunchi, palmele pe fata si privesc… te privesc…
    Te imbratisez !

  8. Lola draga, uneori trebuie sa ne asumam faptul ca exista si astfel de oameni, ca nu toti au aceeasi parere despre faptele noastre, ca unii le condamna, le infiereaza, si ca supriza, uneori acele persoane sunt dintre cele mai apropiate

  9. Dar nu inteleg de ce anume te acuza. Ca ai fost iubita, ok, foarte bine, ca vrei aventura si distractie, foarte bine, e ceva rau in asta? Ca ai fost ca un copil rasfatat, norocul tau. Ca scrii prostii, asta e, nu putem fi cu totii destepti. Deci unde e baiul?

  10. Cu ce drept judeca unii viata si deciziile altora?
    As vrea sa am si eu curajul tau sa zbor din cuib si demnitatea de a privi inapoi. As vrea sa fiu si eu binecuvanta cu un talent ca al tau.
    “Misterul” acela, draga anonim, este bariera per care Lola a pus-o intre viata ei intima si public, nu e minciuna. Nu stiu cine ar fi dispus sa isi puna viata pe o tava.

  11. imi cer iertare ca am reactionat asa reprosandu-ti ca nu mi-ai facut margele…sunt alte lucruri mult mai importante pentru fiecare din noi….dupa raspunsul tau m-am simtit jalnic…probabil ca aceste reactii vin din trecut-am sa le ard cu focul iubirii….iti doresc toate cele bune tu inger cu chip de om.

    • Draga mea
      Toate lucrurile sunt importante, dar vin cand trebuie sa vina. N-am vrut sa te fac sa ta simti rau, iti spuneam doar cum stau lucrurile.
      Ma bucur ca mi-ai scris si ca ai iesit in afara reactiilor tale observandu-le.
      Te imbratisez

  12. Cred ca de cele mai multe ori cind afirmam ceva ne raportam fara sa constientizam la persoana noastra. Orice frustrare sau bucurie se regaseste in modul in care comunicam sau relationam cu cei din jur.Daca reusim sa facem o mica cenzura cred ca ne putem vedea fiecare de drumul nostru.

    • Poate e vorba mai degraba de toleranta decat de cenzura. Acceptandu-i pe ceilalti e un semn ca ne acceptam pe noi insine si atunci nu mai e nimic de cenzurat.

  13. … cum spunea cineva, candva … si ei sunt ai nostri si trebuie sa-i iubim!

    Suntem toti copiii batranului din ceruri si suntem iubiti la fel, iubiti de el!
    Lectia pe care trebuie s-o invatam noi, aici jos, e sa iubim la fel, sa-i iubim pe toti …. si sa-i iertam pe cei ce ne gresesc …

    …frumos spus …. toti plecam de aici …. nu exista cuvinte magice sa schimbe asta …. MULT si BUN sa fie!

  14. ruda indepartata a vizionat prea multe telenovele! cred ca s-a lasat cuprinsa de spiritul lor si a reusit sa creeze aceasta capodopera plina de intelepciune, sfaturi si previziuni. ii uram vizionare placuta si la cat mai multe panseuri impotriva “dujmanilor”!
    cat despre admiratie, sunt fericita cand am prilejul sa admir oameni inteligenti, sensibili, care muncesc cu atata daruire precum Gratiela! dar din pacate pentru unii acesti oameni sunt de pe alta planeta…

  15. Cine este capabil face, cine nu… critica!!!

    (invidie, pizma, gelozie, sentimentul propriei neputinte => aruncatul cu noroi, vanarea caprelor vecinului si alte sporturi de acest fel:)

    Nu cred ca acea fiinta este rea (nu cred in ideea de rautate innascuta, poate exista rautate… dar mult mai rar decat suntem tentati sa credem; banuiesc ca exista ca trasatura din nastere cam in acelasi mic procent precum alte “defecte” genetice rare).
    Cred ca este nefericita…

    Din propozitia “mi-e mila de admiratoarele tale” (prin care se ridica intr-o pozitie superioara… “admiratoarelor”), inteleg ca incearca din rasputeri sa-si redobindeasca stima de sine pe care si-o simte amenintata, ciufulita:), comparandu-se cu tine… din nevoi si motive neclare:))

    Zambeste din suflet, tu ai descoperit ca stii sa iubesti si sa te bucuri, ea nu (inca?)…

    … aventura si distractia sunt ceva rau???:)))

    • Liliana
      E o chestiune de timp pana oamenii realizeaza ce e important aici.
      Cred in transformare, in intoarcerea la starea noastra naturala, aceea unde miracolul e ceva obisnuit. De ce s-ar simti cineva superior fiind pur si simplu firesc?
      O sa-si dea seama si ea. Nu am nici resentimente, nici griji.
      Aventura si distractia sunt ceva minunat!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s