RUN LOLA RUN…

Stiam ca azi va fi soare.M-am uitat pe net la pognoza si intr­-un lung sir de zile ploiaoase joi 10 decembrie stralucea fara urma de nori.

Mi-am facut ceaiul, am lucrat iar pe la pranz deja simteam ca trebuie sa ies. Intrebam daca bicicletele zboara. Normal ca zboara. Cel putin a mea…

Imi bate inima ca nebuna si ma pierd intr-o ameteala fericita. Simt ce forta uriasa ma pune in miscare. Alta data imi era frica de ea, acum stiu s-o folosesc. Lumea e un imens monagne russe. Am bratele dezgolite. Briza rece imi atinge pielea, dar din interior vine atata caldura. Oceanul straluceste ca spinarea unui dragon, valuri uriase, transparente, destramandu-se undeva sus, in cer, cad ploaie peste stanci.

Merg spre Guincho. Sunt singura pe drum. Gasesc plaja salbatica, pustie, numai a mea. Tremurul din stomac se inteteste. Aici e locul revelatiilor, aici am zburat pentru prima data, aici…

Sunt pe nisipul ud si tare, netezit de valuri. Nu-mi place sa alerg, raman fara suflu foarte repede, dar acum asta simt sa gonesc de nebuna. Run Lola run…Alerg dar nu mai fug.  Alerg privind in zare, alerg privind oceanul. Soarele ma incalzeste. Din interior simt aceeasi caldura ca si cum ar fi soare si-acolo

Am ajuns la celalalt capat fara sa ma opresc. Nu stiu cat a durat, dar sunt aici, la ultima stanca de pe plaja. Ma catar pe ea, las vantul sa ma mangaie. Stau asa, suspendata…Cine sunt? La intrebarea asta nu raspund niciodata pentru ca nu stiu.

Alerg  pana la bicicleta, ea ma duce inapoi spre oras.

Oamenii imi zambesc, ma privesc in ochi si nu le vine sa creada ca pot zbura. Ii incredintez ca ce vad e real. Le mai spun ca doar trebuie sa-si deschida aripile.

8 thoughts on “RUN LOLA RUN…

  1. imi e bine de fiecare dat cand citesc ce scri. Deschid in fiecare zi cu sufletul la gură blogul tau si astfel ziua capată alte dimensiuni. Mi-am dorit de copil sa pot zbura. Mă bucur că pot face acest lucru macar cu un exercitiu de imaginaţie alaturi de tine.

  2. candva am sa te invat treaba cu “oglinda rotunda” dar aceasta doar atunci cand vei “reveni” in apele care nu te duc unde vor ele ci unde vrei tu.
    poate din acel moment vei sti ce esti,cum esti…
    sau…
    cum te vezi asa cum nu te stii
    cum esti vazuta din afara asa cum nu banuiesti
    cum ai fost si ce esti si ce ai putea deveni…
    FREE WILL CHOICE!

    aceasta va fi de un…craciun… what ever the year… timpul nu exista si pe urma fiecare are propriul lui ritm…dar toti vom ajunge in acelas timp istoric in acele locuri.
    asta va fi atunci cand… vei cere ,dar atentie (cheie) eu fac bine deosebirea intre cererea aventuriera si cea hotarata! nasol nu? :)))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s