AUTOPORTRET

Vine o vreme cand toate se coc desfacandu-se simplu din invelisul care le-a tinut pana atunci captive si protejate.

Intr-o zi m-am vazut asa.

Coaja in care vietuisem a crapat lasand la vedere un miez pulsand ce semana a inima, dar nu era inima, semana a fruct dar nu era fruct. O forma oarecare, ceva primar, viu, organic, fiind,  fara orgoliul frumusetii, inteligentei si al altor atribute omenesti.

Ceva inotand ca un peste, zburand ca o pasare, odihnindu-se ca o piatra.

9 thoughts on “AUTOPORTRET

  1. Doamne, ce frumoasa esti! Frumoasa si inteligenta ca viata! Iubito, presimt publicarea primei carti cu marturiile fabricii de vise si prima expozitie de pictura a Lolei. Abia astept sa ne intalnim acolo!

  2. Se intampla lucruri frumoase cu tine. Tin pumnii sa cada coaja de tot si nu numai tie, ci si mie si celorlalti. Sa ne dezghiocam sufletele frumoase, sa le permitem sa pulseze in lumina.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s