VIS DE PISICA

Uitasem complet cum a inceput prietenia mea cu Kitten. Asa si de dintotdeauna mi se parea ca ne cunoastem incat n-am simtit niciodata nevoia sa ma intorc la primele mailuri. Azi dimineata le-a deschis ea. Nu erau scrisori ingalbenite si legate cu panglici , dar m-au emotionat  foarte tare. Am vorbit aceeasi limba de la bun inceput, dar cel mai mult m-a surprins altceva.

Eu am chemat-o aici demult. Nu-mi mai aminteam pentru ca viata m-a indepartat cu totul de contextul pe care il imaginasem si odata cu el s-a sters tot, probabil, din memoria mea.

Redau mai jos citatul relevant

Stiu ca orice ti-as spune nu poate taia din tristete, dar faptul ca te gandesti la plecare e semn bun. Imi place cum privesti lucrurile. Tare mult imi place

Nu stiu daca ai citit postul meu cu plantatul viselor. Sa stii ca o sa facem un centru cultural unde vrem sa adunam in echipa oameni misto. E inca devreme sa-ti fac propuneri, dar gandeste-te la asta ca la o posibila evadare.

Aici experimentez linistea,  serenitatea, pentru prima oara in viata , dar imi lipsesc oamenii. Prietenii mei sunt la fel de nefericiti ca si tine. Ii agreseaza tot. Bucuria ca sunt aici imi e injumatatita, nu vreau sa ma simt cu sacii in caruta privindu-i cum se zbat. Asa ca am hotarat sa fac un loc in care sa putem munci impreuna, lenevi impreuna, crea, visa. Nu e utopie…Odata pornita treaba o sa te mai intreb daca n-ai vrea sa vii si tu.

Centrul cultural a ramas doar un vis. Poate inca nu a venit timpul lui, dar Cristina e deja aici…

11 thoughts on “VIS DE PISICA

  1. Lola, din ce in ce mai des ajung la concluzia ca pana si formularea unui gand are o energie incredibila, care pune niste mecanisme ascunse in miscare.
    Ori pur si simplu, totul e legat de magia ta🙂

    te imbratisez.

  2. e prea frumos acest gand ca sa nu fie adevarat…odata…o oaza plina de oameni frumosi care planteaza visele lor si pe ale altora….cred ca aici si acum ti se reveleaza ca acest centru exista deja….intr-o forma ciudata poate ….dar la fel de vie….virtuala!

  3. Citindu-te, ma intreb uneori daca existi cu adevarat… Zambesc. Esti imaginea vie a sperantei. Si cred ca da, existi.

  4. Centrul cultural…. acea casa …despre care ai mai scris….
    Oh, Doamne! Parca o vad… e din piatra si e mare si e undeva pe malul marii, oceanului…. cu perdele albe ….
    Eu cred ca voi sunteti primele sosite in acel loc…
    Si mai cred ca e MINUNAT si, mai ales, POSIBIL !

    Va imbratisez tare-tare !🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s