INCREDEREA

Imi era frica, asa, ca inaintea unui salt in gol, cand am hotarat sa parasesc Romania. Totusi aveam incredere. Firava, ce-i drept, dar m-am bucurat sa o gasesc in randurile de demult, in mine cea veche.

Am descoperit cuvintele astea scrise pe vremea cand inca nu plecasem insa stiam ca voi pleca.

Rătăceşte-mă în deşert.

Din lacrimi vor rămâne doar urme uscate de sare

Pielea-mi va suna stins în bătaia vântului

Dar voi crede că toată dragostea lumii

s-a adunat în gândul ăsta mic

şi străluceşte o clipă

doar pentru mine.

DSC06852

Rătăceşte-mă într-un oraş străin

Unde nimeni nu cunoaşte pe nimeni

Şi nimeni nu iubeşte pe nimeni

Singură printre singuri

Inima îmi va bate speriată

Dar voi continua să cred că toată dragostea lumii

s-a adunat în gândul ăsta mic

şi străluceşte o clipă

doar pentru mine.

5 thoughts on “INCREDEREA

  1. asa, Lola, mobilizeaza-ne, da-ne incredere ca sa sarim in “gol”….povestea ta, a plecarii si a continuarii vietii in alta parte, este pana la urma solutia omului intreg la cap care opteaza pentru firesc si frumos si decent, in conditiile in care AICI toate astea suna straniu….unii vor spune “e comod sa iti duci destinul in alta parte si sa parasesti lupta cu greul”, dar, cine poate sustine ca omul e facut pentru lupta la tot pasul, cand de fapt nu ar trebui decat sa respiram lin precum copacii si sa ne bucuram simplu de maiastra simplitate a acestei lumi

    • Draga Ioana
      Desi pare o chestie eroica, lupta asta cu greul e un bun pretext pentru a ascunde neputinta si frica. Intr-adevar, nu exista nimic pe lume care sa necesite lupta. Daca lupti nu faci decat sa intaresti partea adversa.
      E important de fapt ca oamenii sa incerce sa schimbe ce simt ca nu li se mai potriveste. Saritul in gol misca straturile obisnuintelor din noi, ne acomodeaza cu ideea ca nimic nu e vesnic sau sigur, ca viata e miscare si schimbare.
      Am citit undeva ca nu impermanenta lucrurilor ne produce suferinta ci faptul ca noi le credem permanente.

  2. off, ce bine stii sa le spui ! ma bucur ca zici ca increderea e cheia. eu sper sa pot sa mor cu ea de gat, sa n-o mai las (ca ieri) sa fuga…. te imbratisez

  3. Increderea nu fuge. Se mai ascunde si ea pe dupa spaime.
    Stii, ma gandeam in trecut ca sunt un om fara credinta pentru ca niciodata n-am putut sa ma las in mainile batranului cu barba pictat pe tavanul bisericilor. Nici acum nu limitez vasta si inexprimabila forta ce sta in toate lucrurile la o imagine, dar am aflat ca eu cred, ca am crezut dintotdeauna, in felul meu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s