MARUL CUNOASTERII DE SINE

Am cules un mar rosu care ma astepta in livada.

DSC04170

Lumi vechi si noi se intrepatrund. De fapt toate sunt aici impletindu-se intr-un prezent halucinant. Bunica mi-a spus “femeile erau acolo si stiau foarte bine ce trebuie facut”. M-a legat mai strans de ele.

DSC04139

Pe patul de moarte mama Agripina ar fi mancat fragi, dar fata trimisa dupa ei a ajuns prea tarziu. Unchiul Stefan a fost un martir.

DSC04131

 Bunicu, Lola, bunica Ileana, bunica Ioana…am aflat cum au parasit lumea asta toti cei ai mei plecati de-aici. Poate marul era unul al cunoasterii. Bunica a deschis lazi prafuite unde pastrase intacte clipele cand dragii de ei au rasuflat pentru ultima data. Tot acolo tinea momente din viata lor. Insecte in chihlimbarul memoriei sunt amintirile astea. Mi le-a daruit simplu si n-a fost nevoie sa pun prea multe intrebari.

DSC04130

Curgeau cuvinte facand departarea aproape, necunoscutul accesibil. Ne-am intalnit cu totii. Am un sac de povesti si o sa vi le spun, dar sa nu va opriti la ele, sa treceti dincolo si sa vedeti viata. Viata pulsand, viata alergand, viata razand de tot ce credem noi ca e important si de fapt nu e. Puneti pentru o clipa mana pe inima si simtiti-o. Acolo e viata.

DSC04185

12 thoughts on “MARUL CUNOASTERII DE SINE

  1. Draga Lola,

    Te citesc demult dar ieri efectiv am plins citind ‘Acasa’ – am avut si eu, pina acum 5 ani, o bunica Ileana undeva in Bucovina si cind povestesti de locurile si oamenii de-acolo parca plutesc si eu pe nesimtite intr-acolo, din nou copil, acel ‘vaai, mai copchila!’ mi-e atit de cunoscut si mi-e atit de dor sa-l mai aud!!!…
    Azi, dupa ce ti-am respirat postarea – mmm, mirosul merelor care intotdeauna se coceau mai tirziu acolo – am inchis ochii si am vazut pozele copilariei mele, pe peretii din casa bunicii…
    Si am zimbit caci bunica avea o fata de masa de musama, pe masa din ‘casuta’ cu aproape acelasi model inflorat din spatele pozelor tale…

    Iti multumesc draga Lola pentru toate aceste amintiri pe care mi le readuci atit de viu in fata ochilor aici, la Reims, intr-un birou prafuit🙂


  2. sper sa-ti placa. e un cantaret italian …fabrizio di andre. mie imi place nespus de mult
    sper sa intelegi versurile.
    cu drag ema

  3. cred ca ceea ce simti tu acum este o dragoste imensa, combinata cu fascinatie fata de trecut, cu liniste si cu acel sentiment energic cum ca viata chiar trebuie traita intr-un mod frumos, iar in timpul ei trebuie lasate amintiri a ceea ce suntem, a ceea ce am fost. Hm. Cel putin, mie asta imi transmit randurile tale.
    Apropo, in decembrie este ziua celei mai bune prietene a mea si i-au placut tare mult niste margelute facute de tine si… daca mi-ai putea da mai multe detalii referitoare la ele, tare ti-as fi recunoscatoare.:)

  4. vaileu copcila hai … pozele is minunate , mai ales aceea mai veche dintre ele, cu barana inconjurata de copii….. is minunate …. da as fi foarte curios cine sunt si mirele si mireasa si batrana din fotografie

    • Doamne ce-mi place asta cu copchila hai!!!
      In poze sunt reprezentantii a trei generatii din familia mea. Batrana e strabuinca, fetele sunt mama si sora ei, iar mirii bunica si bunicu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s