ACASA

 E 6 dimineata. Coboram in gara din Campulung Moldovenesc. Nu s-a luminat inca. Aerul rece miroase a gudron si a brad. Ma simt ca atunci, demult, cand veneam in vacante. Si in tren mi-a placut din acelasi motiv. Refac un drum care multi ani a fost singura mea bucurie.

Am pornit cu Rodica prin orasul pustiu, pana la pensiunea unde urmeaza sa se cazeze.

Nu i-am spus bunicii ca vin (asa faceam si cand eram mici, ne placea s-o surprindem). Pana se lumineaza stau cu Rodica, pe urma  plec spre casa. Pensiunea e pe aceeasi strada, dar ceva mai la vale.

Rasare soarele si odata cu el ceva vechi din mine prinde sa arda si sa ma incalzeasca. Sunt acasa! Imi simt palmele dornice sa atinga, orice: garduri de lemn, iarba, pietre. As mangaia tot sperand ca pielea sa lase ceva din spiritul celor atinse sa treaca pentru totdeauna in mine, sa le pot lua.

DSC04041

 Ajung langa cimitirul evreiesc. Soarele se inalta printre monumentele funerare punand viata si moartea intr-o perfecta armonie. Merg pe ulita de langa parau. Sunt acasa! Repet iar si iar. Acasa asta al meu e mai mult decat locul, sau mai bine spus e locul invelit intr-o stare, sau nu stiu ce e dar asa ma simt – ACASA.

DSC04046

In fata portii inima imi bate cu putere ca si cum ar vrea sa iasa  din pieptsi sa se joace in iarba. Pe aleea asta am alergat de mii de ori. In sandale, in slapi, in cizme, in picioarele goale, in bocancii de lac…Da, am alergat mai mult decat am mers. Acum urc si Elsa, cateaua,  ma intampina. Nu latra ca si cum as fi un strain. DSC04055

Bunica apare in prag, ma imbratiseaza si imi zice, printre lacrimi, ca de fiecare data “vai mai copchila!”. In casa e cald. Miroase frumos a lemn si ceai de chimen . Focul trosneste in vatra. Ne asezam la povesti langa soba. Nu mai simt timpul trecand.

DSC04064

Prin fereastra se zareste lumea.

19 thoughts on “ACASA

  1. Si eu simt la fel cand vin acasa la parinti…indiferent cu cine si unde m-ar purta pasii,ACASA este acolo unde imi tresare sufletul la fel ca in povestea ta…Zi linistita!

  2. Iti multumesc din suflet ca m-ai ingaduit in universul tau de ACASA. M-am simtit ca-n paradis!
    Mi-e dor de tine si de drumurile noastre.
    Multumiri pentru tot.

  3. Imi vine sa plang de bucuria ta! Este minunat ce traiesti! Si este minunata fiecare data de retraiere, pentru fiecare dintre noi, a pasilor nostri din amintiri, de la cei mici pana la cei mari. Te imbratisez cu drag Lola

  4. Oare de ce am impresia ca tu esti Oana Papuc marea noastra campioana olimpica. Asa este Campulungul iti ofera ceva care nu poate fi exprimat in cuvinte. Sunt niste locuri mirifice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s