7 OCTOMBRIE

Azi e 7 octombrie. Mama ar fi implinit 60 de ani, dar ea a ramas pentru totdeauna tanara. E indepartata fiinta din care am aparut. O femeie misterioasa pe care nu am cunoscut-o niciodata, la care inca nu stiu cum sa ma raportez. O caut, dupa ce ani de zile mi-am trait drama insingurarii. Am descoperit ca ii transpar trasaturile in chipul lui Vladimir.

P1010205

Anul asta am facut inconstient ritualuri de regasire.

Primul a fost de ziua mea cand n-am sarbatorit aparitia pe lume ci momentul ei de usurare dupa travaliul de cateva zile la care am supus-o.

Pana acum n-am retinut niciodata data cand s-a nascut. De cate ori mergeam la cimitir citeam pe cruce si spuneam ca trebuie sa tin minte, dar ceva, un resort bine antrenat imi stergea cifrele imediat. A trebuit sa uit mult ca sa pot rezista. Sau poate n-am uitat ci doar am ascuns in pivnita toate durerile. Le-am carat spunandu-mi ca sunt crucea mea. O prostie, crucea nu exista decat daca ne-o cioplim singuri.

P1010187

Se poate renunta la ea in orice clipa nu intr-un viitor nedefinit.

Am renuntat. Sunt libera de oboseala, vinovatie si frica

Azi voi trai o zi cu ingerul meu pentru ca am incetat sa uit . Va fi o zi in lumina si bucurie pentru ca asta aleg.

24 thoughts on “7 OCTOMBRIE

  1. te inteleg perfect si aceste idei salasuiau in mine dar nu reuseam sa le dau contur…..nici eu nu am repere in privinta mamei mele ca ea a disparut mult prea devreme ca sa o pot intelege….ea avea 36 de ani si eu 13…….imi pare rau ca nu am avut ocazia sa o vad imbatranind….i-as mi mangaiat obrajii intr-un gest de abandon…mamele noastre sunt ingerii nostri care ne ocrotesc.

  2. Draga Lola,
    imi repet de la o vreme desi nu am suferit vreo pierdere, ca viata asta e un dar temporar. se bat in mine doua vieti…a mea…pe care incerc sa o traiesc si sa o inteleg in evolutia si schimbare ei zilnica… si a micutului ce il port in mine si ziele astea ar trebui sa apara.
    La randul tau ai experimentat aceste trairi…si desi poate parea cumva biblic cred ca nu exista manifestare mai mare a dragostei decat a da fiinta celui de langa tine, celui din tine…a fiinta in ceilalti…Domnul sa o aibe in palmele sale pe mama ta!

  3. Vroiam sa iti spun ca te inteleg foarte bine. Inteleg si durerea si inteleg si alegerea de a merge mai departe si de a te impaca cu lucrurile. Moartea mamei mele a fost o mare durere si o povara pe care am purtat-o ani de zile. Ma apasa pe umeri, pe suflet, mi se coborase pe inima o umbra si o neintelegere si o lipsa de credinta. De ce? – era o vesnica intrebare plina de durere in sufletul meu. Intrebam pe toata lumea: de ce ea? …a fost cea mai buna mama, cel mai bun om. Si asta pana intr-o zi cand am realizat ca ea nu ar vrea ca eu sa traiesc asa, ca ea a trait frumos si ar vrea ca eu sa aleg lumina si bucuria si nu durerea si intunericul. Si de atunci, din acea clipa, o povara imensa s-a ridicat de pe umerii mei si am putut iarasi sa respir aer curat si sa merg mai departe. Iar amintirea ei, care este permanenta, a ajuns sa fie o bucurie si sa semene cu fluturarea linistitoare a aripii unui inger ocrotitor…

  4. Cuvintele mele nu se potrivesc aici, dar o imbratisare calda cred ca e binevenita!
    Alaturi de ea vine si vestea ca voi ajunge, in sfarsit, in Lisabona😀 Particip impreuna cu scoala la care predau (m-am regasit si stiu intr-adevar ca speaking childish e vocatia mea!) la un proiect cu o scoala-partener din Lisabona. Sper deci ca in noiembrie sa ne vedem iarasi!

  5. Aparitia acestui blog am perceput-o ca pe un inceput al,,ritualurilor de regasire”, un omagiu adus mamei, o iubire timida pentru ea, dar adeseori s-a simtit durerea ta adanca, frustrarea de dragostea materna. Iti admir talentul, sensibilitatea deosebita, puterea extraordinara de a lasa in urma necazurile vietii.
    Amintirilor tale duioase ma alatur astazi cu un gand pios pentru MAMA LOLA.

    • Draga mea
      Cum ziceam si mai sus, probabil doar trecand prin toate astea m-am putut elibera. Nu-mi pare rau ca am avut asa un drum complicat. Acum e bine.

  6. Frumos, Lola! Minunat! E meritul tau aceasta clipa de bine!
    fiecare are rolul lui si viata lui, mama ta, asa cum si tu acum, a ales poate sa moara, desi e greu de crezut la un nivel constient..e si asta o perspectiva, avem nevoie de ele, altfel incetam sa mai traim propria viata..tu ai gasit deja perspectiva, ma bucur si bucura-te!🙂 imbratisari, cu mult mai stranse decat cele reale!

  7. Voi continua cantecul inceput de Nina, si-l voi darui lui Lulu. Este primul meu cantec. Mi l-a inspirat un suflet calator. Poate era chiar cel al lui Lulu. La multi ani, suflet de mama inger! Iti multumesc ca ai adus pe lume acesta fiinta minunata pe care sunt fericita s-o numesc prietena si sora iubita!

    nobody knows where you’re going
    nobody knows where you’ve been
    haven’t they noticed the changes in you
    climbing up from down here below

  8. Mama mea a murit în mod misterios, după o boală misterioasă care a
    ținut doi ani, când eu aveam 11 ani. Acum sunt mai în vârstă decât a fost ea vreodată. Încă încerc să mă definesc. Nu semănăm mai deloc, ea era o fină, o dulce, eu sunt o sălbatică, o extatică, o nesăbuită.

  9. 🙂 Anul ăsta ar fi împlinit 50 de ani, mama mea. Încerc deseori să mi-o imaginez la această vârstă, cu trăsăturile ei de tătăroaică țigancă mult accentuate, ca o înțeleaptă a tribului… A trebuit să învăț să îmi ofer acea compasiune de care aveam nevoie, și mereu am auzit o voce spirituală pitită adânc în suflet, care mă ghida și îmi conferea un fler impecabil în a evita situațiile sau personajele de prea joasă vibrație… de cele mai multe ori am ascultat-o…🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s