00

Ceasul arata data 00, ieri eram in 39. N-am sa-l fixez niciodata.

Viata mea e oricum in momentul 00, asa ca data ceasului imi convine.

DSC06225

Sambata seara m-am vazut cu Dan, Doris si Monica la cafeneaua care a devenit punctul nostru obisnuit de intalnire. Acolo sunt: jazz, ceai, cafele, prajituri si masa preferata pe care o gasim mereu libera.

DSC06214

Pentru toti e timpul unei treceri si faptul ca ne-am adunat ne-a dat forta. Am stiut, dincolo de ingrijorarile inerente unei schimbari ca nu suntem singuri. Continui sa traiesc solidaritatea. Drumul in Canada nu a fost deloc intamplator. Il consider calatoria mea initiatica. In ultima zi acolo am primit un mare dar.

Viata mi-a dat o piatra si mi-a spus “o poti arunca in apa sau nu. Daca o pastrezi vei avea certitudinea unei pietre in buzunar, daca o arunci in apa ea va face unde al caror efect nu-l cunosti inca. Ce alegi?”

IMG_1109

Am aruncat-o pentru ca certitudinea unei pietre in buzunar nu inseamna mare lucru.

Stiu ca am facut bine pentru ca imediat dupa, toti oamenii de pe strada au inceput sa-mi zambeasca. Unul dintre ei trecand pe langa mine cu bicicleta mi-a strigat “What a wonderful thing to see you today!”

Maine ar fi trebuit sa vina Vladimir. Au ratacit procura prin care imi dadeam acceptul sa iasa din tara asa ca nu poate veni, in schimb mi-am facut rost de alergatura la ambasada si DHL sa expediez rapid documentul, apoi la scoala sa explic cu bogatul meu vocabular portughez ca se va prezenta pe 19 la cursuri. Abia astept palpitanta zi de maine!!!

Azi am pus ordine in lista de comenzi. 70 de pozitii ocupate, 70 de povesti care trebuie spuse (de 10 ori magica cifra 7…)

Sunt gata  sa ma apuc de lucru. Va multumesc pentru rabdare si imi cer scuze ca nu anunt individual cam cat mai dureaza comanda. Cand va ia nelinistea ma puteti intreba  si raspund cu drag, dar altfel mi-e greu sa scriu pentru ca ar insemna sa iau inca ceva timp  din munca efectiva. Mi-ar fi foarte necesari niste spiridusi  – unul la comunicare, unul la gestionat liste si unul la coletarie…

PICT0252

N-am uitat pe nimeni, lucrez zilnic 12 ore si n-am fost niciodata atat de serioasa in ceva. Circumstante atenuante, va rog!  Oricum timpul nu exista…

16 thoughts on “00

  1. Liuba,
    E dimineata-fara-timp. Am imbratisat baiatul-fara-nume, m-am intors acasa-la-mine. Pe strada, ploaia-cu-viata. In privirile oamenilor viata-fara-ploaie. In minte, nimic-nimic. In inima dragoste-pentru-tot. In picioare, pantofi-rosii-din-oz. Pe buze, zambet-aici-acum.

  2. Am luat o pauza de 10 minute din iuresul nebun al ultimei luni… Lola, draga, as fi mai mult decat incantata sa fiu spiridus in Fabrica de Vise :D! Nu ma pricep la gestiune, dar la comunicare i’m your girl!
    Imbratisari calde!

  3. stii lola , de multe ori se pare ca suntem si ne ghidam dupa semne, noi insine devenim semne si instrumente pentru ceilalti. E ciudat dar in ultimul timp ma obsedeaza mult ideea ca “nimic nu se intampla cazual” ca e un motiv ascuns in toate si ca mai devreme sau mai tarziu il vom intelege.nu cred ca mereu se intampla coincidente…ci ca asa trebuia sa fie …pt ca intr-o zi vom intelege ..de ce trebuia sa se intample asa.
    te urmaresc de cate ori am ocazia si ma regasesc ca si altii cred de multe ori printre starile si trairile tale. tine-o tot asa si da tot ceea ce ai mai bun…si viata te va rasplati.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s