A DOUA ZI DE MARS

Ma stresa putin ideea dormitului in cort pentru ca experienta anterioara s-a lasat cu un teribil atac de panica. Din fericire cortul a fost suficient de inalt, iar oboseala atat de mare ca am adormit aproape instantaneu.

DSC05913
Spre dimineata a inceput sa ploua marunt. Ne-am trezit la 6.00, am impachetat, am mancat repede si am pornit la drum pe ritmuri scotiene. Din fericire ploaia s-a oprit in scurt timp.
DSC05919
Baietii de la trafic au dansat pentru noi la iesirea din campus. Ne promiteau soare la primul popas si chiar am avut.

DSC05926
Din punct de vedere fizic toata lumea se resimtea dupa ziua precedenta. Multi mergeau cu genunchii prinsi in fese elastice, sau schiopatau de la bataturi. Punctele sanitare erau destul de solicitate.DSC05939
Cristina s-a dus la prima oprire sa ceara ajutor medical. O usturau atat de tare calcaiele ca nu s-a mai putut incalta in adidasi si a continuat marsul in slapi. DSC05953
Soarele a inceput sa arda. Cu fiecare kilometru era tot mai greu. O parte de traseu a fost in panta si fiecare pas parea o mare victorie. Oamenii ne intampinau multumindu-ne si ne mai dadeau un impuls. Ultimii 10 km au fost atroce.

DSC05952 

Pe mine ma durea coloana, Cristina a renuntat si la slapi mergand toata distanta ramasa numai in ciorapi, Ioana si Alexandra nu ziceau nimic insa stiu ca nu le-a fost nici lor simplu.
M-as fi asezat pe bordura, dar daca te vedeau prea daramat te luau cu masina si n-as fi vrut sa se termine asa. Pe urma ma gandeam la slogan “Sa ai cancer e greu. Sa mergi nu e“. Desi era foarte greu mersul, imi ziceam ca trebuie sa pot.

DSC05962
Cand am ajuns in parcul stadionului am fost intampinate cu atata caldura si cu atata bucurie ca n-am mai putut sa-mi stapanesc lacrimile. Toata durerea s-a dizolvat. Am simtit ca ce-am facut are sens: calatoria noastra, efortul, ranile, oboseala.

DSC05966
A urmat intrarea oficiala, trecerea liniei de sosire. Ne-am tinut de maini ridicandu-le in semn de victorie, am strabatut un coridor lung marginit de oameni care ne intindeau palmele, ne felicitau, se bucurau ca reusisem. N-am trait niciodata asa ceva. Plang si acum cand scriu pentru ca a fost un moment foarte puternic. Repet, n-am mai trait niciodata asa ceva.

DSC05973
Am dus la capat un drum dificil si am mers bine, am aflat cum e sa fii solidar, am aflat cat pot ajuta recunostinta si incurajarile cand ti-e greu, am convingerea ca daca vor oamenii pot face lucruri extraordinare, stiu ca avem un potential urias si mai stiu ca durerea se invinge numai trecand prin ea.


Asta e de-acum poveste, povestea mea, si ea s-a nascut din povestea Alexandrei. A fost gand, care a devenit cuvant, care a devenit fapta. Va multumesc inca odata ca ati fost parte din ea si sper sa nasca la randul ei alte povesti. Sa porneasca alte ganduri, care sa se transforme in cuvinte si apoi in fapte. ALE VOASTRE!

DSC05894

bannercatalog09

32 thoughts on “A DOUA ZI DE MARS

  1. Ma alatur si eu gastii de plangarete …🙂 Imi tot vine sa imi iau incaltarile in picioare si sa merg pana le tocesc.

    Poate te si inveselesc putin: la ultimul targ am recunoscut margelute lucrate de tine de la vreo 10 m, desi nu stiam modelul.

    Si domnisoara cu margelute Lola, adica Twittbunny a venit la mine, si ne-am cunoscut si pe viu (suntem cunostinte de Twitter) si-a zis ca si margelutele mele sunt frumoasa. Ioi, ce bine a fost🙂

    Este inconfundabila si sper ca la urmatoarea vizita in Romania sa nu mai ratez ocazia de a te intalni si pe viu, chiar daca n-o sa am curaj sa spun nimic🙂

  2. Gratiela esti o invingatoare! povestea ta are atat de multa emotie, atatea sentimente in ea incat ne faci sa traim alaturi de tine, macar o clipa! Felicitari!

  3. Am vazut filmulteul, si am citit povestea ta, si iar mi-au dat lacrimile, cred ca sunt o plangacioasa. Cand o sa imi fie greu o sa ma intorc aici la povestea ta si o sa ma gandesc ca sa ai cancer e greu si atat. Felicitari Lola ca ai putut trai asta!

  4. ce frumos, Lola, ce frumos! mersi ca ai impartit cu noi, ca ai facut poze si ca ne-ai povestit cum a fost

  5. Extraordinar! Ieri am omis postarea. Am citit azi si pe cea de ieri si am plans. Se pare ca starea ta s-a transmis si dincolo de internet. Bravo, Lola! Te admir sincer.🙂

  6. Felicitari pentru tot….sa pastrezi cat poti de clare imaginile, senzatiile, gandurile acestor zile, pentru a ti le aminti oricand vei avea nevoie de o incurajari, de puterea de a face un lucru mai neobisnuit, de bucuria lucrului facut bine si pana la capat!

  7. Am terminat de citit si nu m-am putut opri din plans. Ceea ce ati facut voi acolo ma lasa fara cuvinte. Si nici un cuvant nu poate exprima ce simt: bravo, felicitari, va iubim, extraordinar….
    Ceea ce ati facut voi este incredibil! Iar cuvintele mele par extrem de banale in comparatie cu sentimentele pe care le incerc….

  8. Ti-am tinut pumnii tot drumul asta intercontinental,m am imaginat(cu permisiunea ta!) pe urmele pasilor tai acolo peste ocean,experimentand in minte cum sunt toate acolo,dar marsul…..si ras si plans si emotii ce m au facut sa ma simt vie!Multumesc!
    Iti multumesc ca prin efortul tau m-ai facut partasa la o mare bucurie ,pana la urma,si cu un pas mai aproape de ideea ca si eu pot!
    Le joie de vivre!

  9. Nu pot decat sa confirm tot ceea ce s-a scris mai sus… Emotionant, impresionant ceea ce ati facut! Iti multumesc si eu ca ne-ai povestit totul cu deamanuntul si ca ne-ai facut partase la ceea ce ai trait si simtit in aceste zile! A fost extraordinar! E reconfortant sa vezi ca inca mai exista solidaritatea umana, ca suntem inca in stare sa ne unim fortele pentru un bine comun, pentru un scop umanitar! Sa speram ca ne vom aminti mai des de acest lucru! Inca o data: FELICITARI, FETELOR!
    Si drum bun inapoi, acasa, Lola!

    • Adriana
      Ma gandeam ca am putea sa ne unim eforturile pentru orice. Nici o cauza nu e prea mica sau prea mare, dar uimitoare e energia care se degaja.
      Multumim!
      Ma mai rasfat cateva zile aici si pe urma revin acasa.

  10. Sunt fara cuvinte.Esti minunata si multumesc ca exista oameni ca tine, ca voi! Sper ca stii ca” fulgul meu” te-a urmat peste tot.Daca ai simtit ca esti incurajata cu multa dragoste sa stii ca o faramita era trimisa de mine catre voi din tot sufletul. Imbratisari multe fetelor, sunteti fantastice si multumim pentru lectia de “a trai frumos”!Imbratisari multe Lola:)

    • Daiana
      Sunt minunata in masura in care toti oamenii sunt minunati. Eu n-am facut decat sa vreau cu adevarat un lucru, mi-am insotit dorinta de efortul necesar si lucrurile s-au intamplat.
      Sa stii ca un fulg a fost cu mine tot timpul.

  11. Felicitari!
    Si eu m-am emotionat cand am citit..intr-adevar este un lucru deosebit ce ati facut voi!
    Iar tu, Lola, esti o inspiratie pentru mine (noi).
    Multe succese si astfel de realizari iti doresc!

  12. ” stiu ca durerea se invinge numai trecand prin ea.”
    – Am citit si cind am ajuns la fraza asta am plins, si eu stiu cum e.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s