PRIMA ZI DE MARS

Intotdeauna mi-e greu sa scriu despre experientele puternice. Le traiesc in tacere pentru ca vorbele mi se par mereu prea palide fata de ceea ce simt. Chiar daca asa stau lucrurile voi scrie despre mars desi as tacea mai degraba. Cronologia nu e semnificativa. Incerc s-o pastrez pentru ca povestea sa aiba un fir. Vineri mi-am petrecut ziua desenand. Nu mai anticipez aproape deloc viitorul si e foarte bine asa. Traiesc totul la momentul potrivit. Deci nici un gand despre mars.

DSC05735

Abia seara ne-am pregatit bagajele si am inceput sa simt febra intamplarii ce urma sa vina. Saci de dormit, multe perechi de sosete, pentru ca schimbatul lor des previne aparitia ranilor la picioare, haine de vreme buna/rea, pansamente, medicamente si tot felul de alte lucruri necesare pentru doua zile de drum. Alexandra e organizata, eu nu prea, dar cand trebuie ma mobilizez.

DSC05748

Pregatirile n-au durat prea mult si nici n-am uitat ceva acasa. Sambata dimineata ne-am trezit devreme, pe la sase fara ceva. Marsul incepea la ora 8.00, dar mai erau formalitati de facut si trebuia sa fim devreme la stadion.

DSC05766

 

Ne-am intalnit cu fetele din echipa in fata blocului, am ratacit putin drumul , dar am ajuns in timp util, cat sa ne luam ecusoanele, sa facem fotografii si un pic de incalzire.

DSC05771

Lumea intrase in stare. Nici urma de entuziasm fortat. Totul s-a petrecut firesc, emotionant de simplu. Se simtea tensiunea dinaintea inceputului. Organizatorii nu ne-au tinut discursuri lungi si sforaitoare. Mesajul mi s-a parut puternic“Sa ai cancer e greu. Sa mergi nu e“.

DSC05775

Ni s-a comunicat suma stransa prin efortul nostru – 5,7 milioane de dolari. Ni s-a multumit. Am avut sentimentul utilitatii gestului meu, a gesturilor voastre, a gesturilor mici in general care adunate pot crea ceva important. S-au deschis usile stadionului si am pornit.

DSC05805

Oamenii de pe margine ne multumeau cu lacrimi in ochi. Am plecat prin Montreal intr-o lunga procesiune. De pe margine primeam mereu multumiri, zambete, incurajari. Dirijorii de trafic, o gasca de motociclisti haiosi, care inveseleau atmosfera trecand pe langa noi cu muzica data la maxim, mergeau din intersectie in intersectie sa se asigure ca toata lumea traverseaza in siguranta si nu se fac blocaje de circulatie. Logistica mi s-a parut impresionanta, organizarea impecabila.

DSC05796

Cei implicati erau cu totii voluntari. In parcuri, la distante de 3-5 kilometri au fost amenajate puncte de refacere, unde ne asteptau cu apa, bauturi energizante, snacks-uri, fructe, morcovi, alune si stafide.

DSC05826

WC-urile au fost suficiente si foarte curate. Medici mereu pe-aproape. Oamenii prin cartierele pe unde treceam scoteau in fata caselor bidoane de apa si pahare, sau legau de usa panglici roz, semn ca poti merge la ei la baie, altii ne ofereau dulciuri, inghetata, ne stropeau cu apa, dar cel mai important era suportul lor moral.

DSC05820

Dupa zeci de kilometri prin caldura o incurajare, un multumesc te energizeaza si iti dau motivatia sa continui oricat de greu ti-ar fi. Am trait deplin SOLIDARITATEA UMANA.

DSC05817

 Motivatia mea personala asta a fost. Cand am citit jurnalul de mars 2008 al Alexandrei mi-am dat seama ca vreau sa experimentez UNITATEA. Multa vreme am mers in tacere pentru ca ma abtineam cu greu sa nu plang.

DSC05815

Era o energie fantastica, un schimb intens intre noi. Probabil n-as fi simtit niciodata orasul asa cum l-am simtit in cele doua zile. Mersul cere concentrare, dar in acelasi timp iti elibereaza mintea. La un moment dat oboseala e atat de mare ca aproape iesi din corp. Il simti ca pe o masinarie facandu-si treaba, dar tu esti mai degraba altceva, ceva care observa toate astea. In prima zi am avut de parcurs 35 de km. In jur de ora 5 dupa-amiaza am ajuns in campus, unde urma sa innoptam.

DSC05843

Ne-am trantit jos si am zacut ore bune, am umblat desculte prin iarba, ne-am evaluat starea picioarelor. Cel mai tare a suferit Cristina, cel mai putin eu, desi de obicei ma raneste orice tip de incaltaminte.

DSC05861

Ne-am facut tatuaje roz, am mancat inghetata adusa de tatarii Alexandrei si intr-un tarziu am plecat spre corturi. Bagajele ne-au fost aduse cu camioanele. Fiecare camion avea o bulina colorata diferit, bulina autocolanta care ti se aplica pe ecuson la predarea gentii. In dreptul fiecarei masini erau descarcate bagajele si era foarte simplu sa ti le gasesti. Corturturile grupate, numerotate, usor identificabile. Langa ele 3 camioane uriase in remorcile carora erau dusurile. Fiecare cabina de dus avea un spatiu unde sa-ti lasi hainele. Totul gandit cu grija. In fata camioanelor un stand cu sapunuri din lapte de capra, unt de corp si alte rasfaturi dupa o zi asa de grea.

DSC05896

Pana s-a dat stingerea ne-am intors la cortul mare unde lumea se distra. Culmea, ca dupa toata oboseala ma simteam plina de energie. Am vorbit cu fetele, am mancat prajituri si pe la 9.00 ne-am dus la culcare…

bannercatalog09

29 thoughts on “PRIMA ZI DE MARS

  1. ‘Intotdeauna mi-e greu sa scriu despre experientele puternice. Le traiesc in tacere pentru ca vorbele mi se par mereu prea palide fata de ceea ce simt.’ – inseamna ca ma poti intelege atunci cand iti spun ca sorb fiecare cuvant pe care il scrii, dar nu pot intotdeauna sa ‘vorbesc’ pe marginea lui… De simtit te simt insa la intensitatea maxima, mereu aproape! Lola, sufletul nostru delegat in Canada!

    • Draga Dee Dee uneori cuvintele mai mult incurca, dar pe sub ele exista un limbaj pe care credem ca l-am uitat. Daca suntem putin atenti putem comunica fara vorbe. Multumesc pentru felul in care mi-ai fost mereu alaturi.

  2. Nu stiu altii cum sunt…dar mie mi se innodau lacrimile in barba cand am terminat de citit randurile tale.
    Actiunea in sine m-a impresionat de la inceput, solidaritatea voastra m-a determinat sa va insotesc cu gandul pe toata perioada marsului, iar modul de organizare m-a uluit.
    Bravo fetelor! Va iubim!asa cum v-au scris si copii din poza.

    • Draga Ramona, as vrea sa te simti parte, voi toate sa va simtiti parte, a unui grup mare, mare de oameni carora le pasa. In general zicem ca suntem prea mici sa facem ceva, ca nu putem schimba nimic si uite ca eforturile nu sunt inutile.
      Multumim din suflet!

  3. Oh, Doamne ce frumos este acolo la voi! Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toate, pe toti care au facut ca aceasta actiune sa aiba loc si sa uneasca atata putere sufleteasca. Am plans citind cuvintele tale….solidaritatea este un lucru care se intalneste extrem de rar….iar la o astfel de scara, este ceva zdrobitor! Va tin pumnii si ma rog pentru tine, pentru toti cei de acolo, pentru toti cei care se lupta cu aceasta boala!

    • Mo, eu cred ca oamenii daca vor pot face orice loc sa fie frumos. Tine de felul in care alegem sa traim. Am participat la o actiune mare, dar in fond ea a constat in gesturi mici adunate. Un zambet sau un multumesc au o forta uriasa.
      Multumim pentru gandurile tale bune.

  4. iti tin pumnii si ma gandesc la tine! ai scris foarte frumos despre prima zi si cred ca a fost o experienta din care vei invata multe!
    te pup si merg ca pantera

  5. Bravo fetele !
    Suntetzi frumoase, puternice si……sper fara prea multzi plasturi pe la besici. Practic, suntetzi samantza care va face lumea mai buna
    Va iubesc !

  6. Dragii mei si mie mi-e dor de voi. Din pacate aici n-am net tot timpul si de asta scriu putin. Va imbratisez si pe voi si pe Tam Tam. Sa-i spuneti ca-l iubeste mama lui🙂

  7. Lola draga…….am citit povestea primei zile……cate sensibilitate si profunzime…..multumesc cu toata sinceritatea si din tot sufletul pentru prezenta ta in echipa noastra….n-ar fi fost completa fara tine…..4 personalitati diferite si totusi ce minunata UNITATE….anul acesta a fost extraordinar, inca mai simt pulsul mersului in sosete….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s