SUPERMARKETUL CONFESIONAL

E dimineata. Am stat toata noaptea de vorba cu Dan pe net si dupa patru ore de somn am o stare frumoasa. Noi ne iubim tare mult si ne ajutam in calatoria asta…

PICT0014_1

Ma duc la supermarket-ul din spate sa-mi iau paine. Asist la o scena incredibila.

La vitrina cu branzeturi si salam, unde esti servit de vanzator, se opreste o doamna foarte delicata. Parea un pic trista. Atat am vazut si m-am intors la raftul unde cautam ceva. Aud vocea vanzatorului, joasa, foarte calda:
“Sunteti mai bine doamna?”
“Asa si-asa”
“Sa stiti ca pentru nimeni in lumea asta nu e simplu, dar exista bucurie in orice”

Ma intorc si privesc scena. Doamna era emotionata, vanzatorul taia cu o atentie infinita salamul in felii subtiri si-i vorbea. Asa m-a tulburat ca nu mai puteam sa ma concentrez la ce zice, dar continua sa vorbeasca pe acelasi ton calm, egal, cu fata senina.

DSC01837

In locul ala se coborase duh bun si sfant. Nu numai bisericile sunt locurile unde vine. O alimentara e la fel de potrivita. Un vanzator taind salam e in egala masura indumnezeit ca si un preot.

Banalul gest de a-ti cumpara mancare poate fi experienta unui moment de iubire.
Lucrurile se petrec la nivelul unui oarecare derizoriu, la nivelul obisnuitului, de asta sunt asa greu de vazut.

DSC01843

Noi credem ca fericirea sau iubirea, sunt mari, stralucitoare si vesnice. Ori ele se ascund in gesturi mici si sunt efemere.
Nu exista iubiri pe viata, semnate la inceput si pastrandu-se de la sine, ci iubiri ingrijite clipa de clipa, nu exista un timp determinat al fericiri ci momente de gratie pe care le prinzi sau nu.

DSC01841

Nu degeaba spun toti intelptii lumii – fiti atenti. Totul se intampla aici si acum. Mai ramane sa vrem sa vedem.

bannercatalog09

25 thoughts on “SUPERMARKETUL CONFESIONAL

  1. Ce frumos ai spus-o, Lola. Incerc sa-mi imaginez vanzatorul acela in Romania. Si visez la ziua in care-l voi vedea aievea, aici, in Sibiu.

    • Poate ar trebui sa ne jucam fiecare de-a vanzatorul, cum faceam in copilarie.
      “Comertul” pe care-l practicam in vremurile alea nu avea nici urma de mercantilism.
      Daca nu exista vanzatorul sa-l reinventam. 🙂

  2. Pentru cateva secunde am fost si eu acolo, alaturi de tine. Nu stiu in ce limba vorbea vanzatorul, dar l-am auzit. Si o lacrima calda a incoltit in ochii mei… O lacrima de fericire, o lacrima a sperantei. Speranta ca, intr-o buna zi, acel vanzator va fi parte din noi, din fiecare…

    • Sa stii ca ar fi putut vorbi in orice limba, ar fi putut sa insiruie doar niste sunete, dar tonul lui si caldura vocii ar fi starnit acelasi efect. Prin asta se simtea el, fiinta, ca in fond spunea niste lucruri pe care toti le-am mai auzit de o mie de ori.

  3. In momentul in care reusim sa deschidem ochii la micile minuni din jurul nostru si constientizam ca sufletul nostru e ca un cosulet in care putem oricand sa adunam “merinde” … Totul devine asa cum descrii tu. Pasul cel mai important este sa dam la o parte panza alba care acopera cosul, ochii.

  4. La supermarketul de la coltul strazii mele, nu l-am gasit…am fost acum si nu era….pacat … sunt suparata si pentru cateva zeci de minute am uitat toate invataturile…practica ma omoara…e greu sa-mi antrenez sufletul sa ramana conectat la Dumnezeu, indiferent de evenimentele care se revarsa peste mine…mi-e greu sa privesc cu seninatate, cu ingaduinta, cu iubire ceea ce mi se intampla si ma doare…dar am tastal “lola” …si m-am scuturat ca o pisica…blana mi-e curata si zambetul mi-a revenit si pe fata si in suflet…va iubesc pentru ca existati…Dumnezeu sa ne ajute!

  5. Ador coincidentele care-mi dovedesc ca, de fapt, ele nu exista….dupa ce am postat mesajul de mai sus am dat peste urmatoarea zicere:

    “Iubirea este hrana sufletului. La fel cum alimentele hranesc trupul fizic, iubirea hraneste sufletul. Daca trupul nu primeste alimentele de care are nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile si cu sufletul. Daca nu beneficiaza de iubirea de care are nevoie, devine slab, se poate chiar imbolnavi.”
    Osho – Citate Iubire

  6. Buna Lola,

    te-am gasit intamplator acum ceva timp si de atunci, uneori, mai intru sa vad ce ai mai scris, recunoscand ca imi place maniera ta. M-am hotarat acum sa-ti scriu pentru ca de fapt am ceva nelamuriri. Am vazut ca vorbesti mai nou, destul de mult despre cel care iti este sot, si despre cat de mult va iubiti…foarte frumos🙂, insa ma intrebam daca scrii ca sa te asiguri tu pe tine de aceasta iubire, sau din cu totul alte motive? pentru ca aici, in postul la care comentez, nu am vazut legatura intre primele fraze, si restul…din acest motiv am si simtit-o ca pe o confirmare cu privire la iubirea voastra…in acelasi timp, as fi foarte incantata sa stiu ca in tot ceea ce scrii aici, pe acest blog esti CHIAR TU, sau este doar o poveste creata frumos din motive de marketing?🙂
    te rog sa nu imi iei in nume de rau intrebarile, pur si simplu simt un pic altceva decat citesc si vad in pozele tale si as vrea sa stiu daca ma insel, ceea ce nu ar fi imposibil, nu-i asa?🙂
    Toate cele bune,
    Karina

    • Draga Karina
      Tu ce crezi?
      Nu stiu daca te pot lamuri, justificandu-ma, mai mult decat am putut-o face pana acum. As adauga niste cuvinte doar, de care vei continua sa te indoiesti.
      Probabil singura modalitate prin care poti afla, e sa ma cunosti dincolo de ce crezi deja despre mine, dar asta cere putin efort.
      Vorbele vor avea mereu doza lor de echivoc.
      Toate cele bune si tie.

      • iti multumesc pentru raspuns, eu ti-am spus deja ce nelamuriri sau indoieli am…desi nu am vrut deloc sa iti creez impresia ca vreau justificari :)….nu ti-am cerut sa te justifici, am vrut doar sa ma lamuresc, dupa ce am descoperit un post,mi-a placut, apoi am inceput sa citesc din urma mai mult, ca sa te cunosc mai mult…pur si simplu pentru ca imi placea femeia pe care o citeam…dar n-ai scris, atat de mult, sau atat de in amanunt despre sotul tau, (sau poate nu am ajuns eu la eventuale posturi din urma), si brusc ai inceput sa faci asta detaliat, chiar parca si tu spunand intr-un articol despre el, ca ego-ul tau vrea confirmari, (sau ceva apropiat, iarta-ma nu te pot cita, nu am o memorie extraordinara). pe langa asta, mai stiu ca o femeie in general vorbeste mai mult de cel iubit atunci cand o arde ceva in suflet intr-un fel sau altul cu privire la el…
        bine, pana la urma, nu este problema mea🙂, si te rog sa-mi ierti dezvoltarea acestui subiect :)…sincera sa fiu, ma asteptam la raspunsuri clare si concise la intrebarile mele :))…cat despre modalitatea prin care te-as cunoaste asa cum spui, nu stiu cum s-ar putea intampla, asa cum nu inteleg ce inseamna acest “efort” de care vorbesti si imi pare rau ca ai lasat totul asa intr-o unda de mister…nu ai fost clara deloc :P…
        Multumesc inca o data:)

        Noapte albastra,
        Karina

  7. “Nu exista iubiri pe viata, semnate la inceput si pastrandu-se de la sine, ci iubiri ingrijite clipa de clipa, nu exista un timp determinat al fericiri ci momente de gratie pe care le prinzi sau nu.”
    Mai mult decat o insiruire de cuvinte frumoase. Cu drama aceasta ma confrunt acum, cand omul de langa mine a uitat ca iubirea trebuie ingrijita…

      • Recunosc ca am avut perioade cand mi-a fost greu, insa am incercat de fiecare data sa-i arat cat de mult il iubesc. Poate prea mult, poate cu prea multa sinceritate. Probabil, fiind sigur de afectiunea mea, a crezut ca e gratuita. Totusi mi se pare cam devreme sa se intample asta dupa un an, la o varsta la care entuziasmul ar trebui sa fie mult mai mare.

  8. Draga Karina
    E bine sa nu te multumesti niciodata cu raspunsuri de-a gata, oricat ar parea ele sa lamureasca o situatie. Efortul inseamna sa aprofundezi si sa cauti singura raspunsuri. Daca te preocupa un om sa fii dispusa sa-l cunosti.
    Vorbeam despre efortul de a trece peste ceea ce iti imaginezi tu despre cineva si dorinta de a vrea sa vezi ce e cu adevarat dincolo de judecatile tale.
    Cand vrei sa cunosti un om mai degraba trebuie sa-l privesti in ochi decat sa asculti ce spune.
    Imi poti privi ochii in octombrie cand vin in Romania.
    Vad ca esti foarte preocupata de relatia pe care o am cu sotul meu.
    Vorbesc mai mult de el acum pentru ca tocmai am urcat o treapta impreuna. Sunt mandra de asta si sunt fericita. Tocmai am luat un examen greu. Am stiut sa raspundem la intrebarea “ce e iubirea?”
    Despre lucurile astea nu se vorbeste oricum si oricand, dar voi scrie cu siguranta, intr-o zi, pentru ca e vorba de ceva esential.
    Da, egoul vrea confirmari, dar egoul nu e decat o constructie mentala. N-am de gand sa-i confirm nimic, eu sunt altceva si viata e altceva si iubirea e altceva. S-ar putea sa te las tot in ceata, dar lucrurile vor ramane asa pana cand vei descoperi singura cine esti, ce e viata si ce inseamna sa iubesti cu adevarat

  9. Draga Andra
    O sa fiu intrebatoare, pentru ca as vrea sa inteleg mai bine.
    Cum adica ti-a fost greu, dar ai incercat sa-i arati ca-l iubesti? Simteai ca nu merita, dar totusi te straduiesti, sau in ce sens?
    Ce inseamna cu prea multa sinceritate?
    Afectiunea reala e gratuita. Dragostea nu e un schimb, e ceea ce oferi fara sa te intrebi ce capeti tu.
    Prin asta nu spun ca trebuie sa stam cu orice pret langa oameni pe care dragostea noastra nu-i atinge.
    Nu exista termen de garantie pentru entuziasm.
    Suferim doar pentru ca realitatea nu coincide cu proiectiile noastre. Toti am fost crescuti cu basme al caror final era “au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Ne vedem relatiile in felul asta.
    Sunt multe de spus. Daca tu crezi ca ti-e folositor putem dezvolta.

    • Mi-a fost greu, fiindca am avut obstacole de depasit si in alte domenii ale vietii. I-am aratat ca-l iubesc de cate ori am avut ocazia, mi-am deschis sufletul in fata lui asa cum nu am facut-o pentru nimeni si, desi stiu ca iubirea adevarata nu cere nimic in schimb, e frustrant sa simti ca celalalt nu mai apreciaza daruirea.
      Sunt constienta ca am o doza considerabila de idealism (pe care sper sa n-o pierd nicicand) si sper ca, intr-o zi, sa intalnesc pe cineva care-mi impartaseste aceasta incapatanare de a crede ca poti fi vesnic indragostit.
      Ar fi multe de spus, insa n-as vrea sa aduc tristetea intr-un loc in care ma simt atat de bine de fiecare data cand revin (si aici ma refer la blogul tau). Continua sa scrii despre cum se traieste frumos, am invatat multe de la tine!
      Multumesc pentru rabdarea de a citit si a intelege.

  10. Viata ne aduce situatii care ne ajuta sa evoluam si le repeta mereu pe cele din care nu tragem concluzia necesara, pana cand ni se deschid ochii.
    Recunoasterea celorlalti nu e un scop in sine. E placut sa vibram pe aceeasi unda, ne ajuta, dar nu ne e cu totul necesar cand e vorba de devenire. Salturile le facem pe cont propriu, iar suferinta are rolul ei.
    Cand ne rezolvam problemele interioare apar oamenii potriviti pentru etapa respectiva, vin “asemanatorii” vin cei cu care putem impartasi.
    Trebuie sa trecem prin tristete. Eu nu scriu aici frumos ignorand sau prefacandu-ma ca nu vad raul si uratul, dar nu le numesc si nu lupt impotriva lor ci spun simplu “exista”.
    A trai frumos e foarte greu pentru ca cere efort clipa de clipa. E o alegere asumata care presupune rabdare, stapanire, atentie.
    Nu ocolesc durerea, dar stiu ca sub ea e mereu liniste si mai stiu ca toate trec.
    Eu multumesc ca mi-ai scris si sper sa gasesti dincolo de cuvinte adevarul.

  11. Buna Lola,

    Iata ca abia acum ajung sa citesc ceea ce mi-ai lasat scris…

    “Vad ca esti foarte preocupata de relatia pe care o am cu sotul meu”… :)…nu, nu asta era ideea:), nu m-ai inteles cum trebuie si nu am de gand sa ma repet ca dupa parerea mea ti-am explicat destul de clar in primul post:)…
    Astept Octombrie, sa ne putem privi in ochii…sa te poti si tu uita in ochii mei si sa-mi spui cum ma percepi…
    “S-ar putea sa te las tot in ceata, dar lucrurile vor ramane asa pana cand vei descoperi singura cine esti, ce e viata si ce inseamna sa iubesti cu adevarat”..
    am impresia ca ma cam privesti de sus, iti simt o raceala aici si ceva ascuns, nu stiu ce….ai impresia din fiecare cuvant pe care ti l-am scris, ca nu stiu cine sunt, sau ce e viata, si mai ales ce inseamna sa iubesti???…sau ti se pare ca de-aia ti-am scris? ca nu am habar de lucrurile astea? ti-am scris exact din motivele pe care ti le-am expus in primul post iar tu ai inteles cu totul altceva:)….poate pentru ca in subconstient ai vreo teama, si ai simtit ca trebuie sa reactionezi usor ofensiv? hmmm, foarte dura ai fost aici si nu stiu de ce? unde e Lola aceea sensibila si intelegatoare si iubitoare de oameni pe care o tot arati in ce scrii pe aceste pagini ?…
    anyway, cred ca mai bine ar fi sa nu iti mai scriu ci sa astept sa ne privim in ochii, asa cum am spus mai sus, ca nu cumva sa ne mai judecam dupa cuvinte, nu-i asa? :)….

    Imbratisari,
    Karina

  12. este cel mai hot dar si cel mai confuz blog ,ceva imi aminteste de Hollywood stories…eu unul nu ma bucur cand sunt victorios pentru ca gestiunea unei victorii este mai complicata decat o pierdere si prin urmare degeaba castigi daca in timp nu ai capacitatea de-a mentine.
    toti avem senzatia ca suntem unici insa nu este asa ,unicitatea depinde doar de imprejurari si retine-ti fiecare pasare pe limba ei piere,vreau sa spun: in modul in care castigi si pierzi este o lege justa a compensatiei se va vedea in scurt timp.
    doar victoriosii adevarati”au memorie extraordinara”(te citez Karla) mie la 41 de ani imi este greu a cred ca “norocul prostului” este calea spre conquistare iar daca este cateodata asa acesta este cu siguranta TEMPORARA , INTAMPLATOR CONJUNCTURALA si extrem de VERSATILA chiar versus invingator.
    eu unul nu m-as garbi in afirmatii pentru ca nu mai sunt la varsta la care “ma termin repede si prematur” cred ca balanta in acesta situatie are doua imagini, una ce se crede si alta care este.
    sunt spectator, din unghiul din care urmaresc vad pana in culise scena, am mai vazut aceasta piesa si imi place sa o revad mereu pentru ca ceva imi aminteste de morala ursului pacalit de vulpe. la copca este asa…

    .`.dan /lisboa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s