IL POSTINO

Am invatat un lucru, ceva care pare paradoxal. Atunci cand sunt in criza de timp, cand simt ca ma cuprinde panica pentru ca nu stiu ce sa fac mai intai, iau pauza departandu-ma cu totul de problema care ma ingrijoreaza.
Dimineata, in loc sa ma agit pe tema lungii liste cu “de facut”, am dormit pana spre 10. Nici Tam Tam nu s-a grabit sa iasa de sub plapuma.
Ma chinui de trei zile sa revad unul dintre filmele mele dragi. Acum doua nopti am reusit sa vad 7 minute din el si am cazut lata, ieri noapte am ajuns pana la jumatate. Azi daca tot am ramas pana tarziu in pat, daca tot nu-mi vedeam capul de treaba am hotarat sa stau acolo si sa ma uit la film pana la sfarsit.
L-am trait intens, fotograma cu fotograma, gest cu gest, mi-au dat lacrimile la multe scene, iar la secventele de mai jos m-am pus pe plans in hohote.

Eu traiesc asa, ascultand zilnic no.1, 2, 3…, dar mai ales no.7. Simt pe propria piele poezia lumii. Ma copleseste. Am plans de bucurie ca exista si cu disperarea ca intr-o zi nu o voi mai auzi.
Pe genericul de final am avut o… viziune. M-am vazut batrana, la capatul calatoriei mele transoceanice, in America de Sud, plecand de pe lumea asta simplu, printr-un atac de cord. Daca mai demult voiam sa mor in somn, acum mi-as dori sa se intample intr-un intens moment de fericire.
Am citit apoi ca Massimo Troisi, actorul principal din Il postino a murit la 12 ore dupa ce a terminat filmarile. Tot atac de cord…

Va recomand calduros filmul, daca l-ati mai vazut revedeti-l poate cu alti ochi, daca nu l-ati vazut niciodata cred ca e timpul…
Dupa, nimic nu mai era prea urgent, prea important. Le-am facut pe toate cu rabdare si mi-au iesit.

bannercatalog09

4 thoughts on “IL POSTINO

  1. iara-ti multumesc pentru ce scrii… ptr ca-mi reamintesti ca nu sunt eu centrul lumii… si ca as putea incerca (reincerca, re, re re) sa simplific privirea asupra vietii.

    pentru tine chiar e disperarea ca intr-o zi nu o sa mai auzi, vezi, simti poezia lumii? eu cred ca “dincolo” suntem de-a dreptul imersati in ea….

  2. Draga Lola,

    Am ajuns la pagina aceasta din cartea ta si mai am pana sa ajung prezentul. Deocamdata traiesc franturi din trecutul tau frumos si iata ca ultima carte cumparata a fost “Jurnal” al Oanei Pellea si filmul pe care intentionez sa-l vad in weekend cel de mai sus🙂

    Weekend placut🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s