Vara intr-un parc din Estoril, timp de doua luni se organizeaza targ pentru artizani. Oamenii vin si lucreaza la fata locului bijuterii, ceramica, incaltaminte, obiecte din pluta, casute pentru papusi, impletituri, broderii, paine traditionala.
Toti au fete senine si zambete frumoase. Nu se agita, nu cauta sa te convinga sa cumperi. Ei isi vad linistiti de lucru, tu ii poti privi, poti intreba (sfios) despre ce te intereseaza. Ti se raspunde cu bunavointa si suras cald. Stiu care e starea lor cand creaza, de asta ma cuprinde sfiosenia.
In fiecare seara sunt concerte si spectacole, carciumioarele din incinta raspandesc aprige fumuri de carne la gratar. E un loc unde se fac gogosi mari, gaurite in mijloc, aromate cu scortisoara si coaja de portocala rasa. Merg bine cu sangria rece. Tot acolo astepti, salivand, sa iasa din cuptor painea cu carnati. Sau mai e un chiosc unde vand visinata in cescute de ciocolata neagra. Mmmmm…
Mai ales in weekend vine lume multa, dar nimeni nu vorbeste prea tare, nimeni nu se inghesuie, nimeni nu deranjeaza, dimpotriva. Pana si faptul ca cedezi un scaun liber de la masa ta poate fi prilej de placuta interactiune.
E seara de fado. Ma impresioneaza la muzicienii de aici, indiferent de marimea scenei pe care se produc, pasiunea cu care ii simt cantand. E vorba de prezenta, de bucurie. Orice faci in starea asta iese innobilat. Am stat pana noaptea tarziu in mijlocul oamenilor, traind impreuna, desi nu ne stiam, momente simple si frumoase.
lola dream factory 
Buna , numele meu este Bogdan, si vreau sa te rog sa facem link exchange. Blogul meu este la inceput si imi prinde bine un schimb de experienta cu alte bloguri.(Mai ales ca tu ai ceva experienta de impartit cu mine , si ai gustat deja din succes)
Iti dau link-ul meu: http://www.chirilabogdan.wordpress.com
Daca vrei sa facem schimbul m-as bucura, eu oricum iti multumesc pentru timpul acordat.
Astept raspunsul tau.
Multumesc!
Am vazut in seara asta “Dragoste in vremea holerei”, cu Javier Bardem. daca nu l-ai vazut…. e super, Lola.
Culmea e ca am fost la un centru de inchirieri si asta a fost unul dintre filmele care mi-a atras atentia. O sa-l iau data viitoare.
In lumea mea “punctuala”, in care ciclicitatea are forma cifrei 25, visez cu ochii deschisi la boemii ce se transfigureaza in timpul creatiei. Si ma incarc cu energia lor, doar atata cat sa rezist pana la noul termen de depunere a declaratiilor. Multumesc.
Delia
Lola imi amintesc de muzica magica dintr-o masinuta de epoca ,muzica pe care o auzeam pe strazile din centrul Lisabonei.Era ca intr-o vraja.A fost prima data cand am gustat acordurile fado-ului.Superb…