VIZAAAA!!!

Visul sa merg la mars s-a nascut din dorinta de a experimenta SOLIDARITATEA. Citind, anul trecut, jurnalul Alexandrei asta m-a coplesit si determinat sa incep campania “Sisters in arms”.

PICT0024

Vin dintr-o tara unde oamenii nu se prea ajuta intre ei, iar eu sunt idealista, plang ca fraiera la orice gest care inseamna “imi pasa”. Vreau sa simt energia ce se naste din dorinta de a fi de folos .

PICT0156

Nu ma vad o razboinica luptand cu raul, dar cred in cateva valori. Solidaritatea e una dintre ele.

Azi am primit viza de Canada si am cumparat biletul de avion.

Am strabatut mult pana aici. Va multumesc tuturor!

PICT0157

In primul rand Alexandrei pentru ca exista, m-a inspirat si imi arata atata prietenie, apoi celor care mi-ati fost alaturi si ati crezut in visul meu. Nu ma mai simt deloc singura. Le multumesc si celor care mi-au pus piedici pentru ca asa am devenit mai puternica.

Fiecare pas  a fost pretios, iar cand ma apuca spaimele ca s-ar putea intampla cine stie ce  ma linistesc spunandu-mi “ pana aici ai mers cu credinta, conteaza starea pe care o ai facand un lucru si nu felul in care se termina”.

PICT0150

Sper ca povestea asta sa va dea curaj sa credeti in visele voastre oricat de greu de atins ar parea.

bannercatalog09

12 thoughts on “VIZAAAA!!!

  1. Fara vise viata nu ar avea un sens si eu cred in vise si mai cred ca fiecare trebuie sa faca tot posibilul sa si le atinga.Nu am experimentat inca solidaritatea pentru ca in aceasta tara nu cred ca exista.Ma bucur pentru tine si iti pumnii si sint sigura ca vei trai stari noi si va fi o experienta care te va ajuta .Succes.Cu drag

    • Roxana, faptul ca am reusit sa adun donatiile necesare imi demonstreaza ca exista solidaritate si la noi. Intr-adevar la nivel restrans, nu e o valoare a societatii din pacate.
      Va voi impartasi cu drag aceasta experienta care sper sa ne dea curaj.

  2. Buna dimineata, Lola!

    Iti aduci aminte ca vorbeam noi candva despre faptul ca nu e bine sa lupti contra a ceva (indiferent cat doare acel ceva), ci doar pentru ce iubesti? 🙂

    Solidaritatea ne aduce mai aproape de ideea ca toti oamenii sunt unul, de fapt. Pacat insa ca se ajunge atat de rar la ea.

    Te imbratisez si ma voi gandi la voi!

      • Da, cred ca ar fi calea cea mai fireasca. Dar in acelasi timp, cred ca e dificil sa fie adoptata pe parcurs. Din pacate nu suntem crescuti cu valorile astea… Nu stiu de ce multora dintre noi ni se spune ca individualismul e benefic… E poate cel mai distructiv mod de a trece prin viata.

  3. Doamne,ce tare ma bucur pentru tine!
    Va fi o calatorie speciala, pentru ca noi toti, modesti cotizanti, te vom insoti cu gandul, vom zbura cu tine,iar acolo vom face galerie ca sa va sustinem echipa.
    Ce vis frumos s-a implinit!

    • Draga Ramona
      Sa stii ca banii de la Idelier vor fi recuperati cand se intoarce Dan in Bucuresti. Pana atunci fetele din Canada au donat deja suma in numele vostru, a celor care ati contribuit. Nimic nu se pierde si nici un gest nu e inutil.
      Multumim din suflet!

  4. Buna Lola si imi pare nespus de bine sa te regasesc … nu-i asa, nimic nu e intamplator…revin cu drag, dupa o perioada in care am stat mult pe langa mama mea, care se lupta cu un cancer de san…eu, iti MULTUMESC PENTRU CURAJUL tau…e nevoie de curaj pentru a iesi din cercul tau intim, unde iti este cel mai bine…e nevoie de curaj pentru a lupta sa ajuti oameni pe care nu i-ai vazut vreodata, pe care probabil nu-i vei sti vreodata…e bine sa intinzi palmele in lateral si sa gasesti acolo mai mult decat aer…e bine sa simti atingerea unui SUFLET, care te inconjoara cu caldura, cu empatie, cu zambete, cu credinta…orice razboi pe care-l duci de unul singur este istovitor…atunci cand langa umarul tau apare cineva, chiar cineva strain, ai castigat prima lupta…numarul total al luptelor pe care le vei duce pentru a termina razboiul nu mai e important…nu mai e important nici daca vei castiga razboiul…vei sti numai ca NU AI FOST SINGUR!

  5. Draga Mo
    Bine ai revenit!
    Nu stiu daca e vorba de curaj. Cuvintele cand nu se regasesc in fapte, in felul in care alegem sa traim raman doar niste biete cuvinte. Eu vreau sa traiesc cu rost nu doar sa spun cuvinte frumoase si mai vreau sa pot zice la sfarsit “nu am fost singura”
    Imbratisari mamei tale!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s