Alexandra mi-a mai trimis o data plicul cu acte pentru viza. L-am primit. A venit bietul portar imediat sa mi-l aduca si a rasuflat usurat cand s-a descotorosit de el.
In aceeasi zi am atins 90% din suma necesara pentru a obtine dreptul de participare la mars. Din 2000$ am strans impreuna 1795$.
Ultima donatie a fost suma rezultata din vanzarea simbolurilor in cafeneaua Second Cup din Montreal. Fetele din echipa au avut initiativa asta, iar clientii cafenelei s-au implicat.
Va multumesc tuturor celor care ati contribuit, care ati fost dispusi sa faceti un gest, care nu va ascundeti dupa scuza ca oricum e inutil, sau prea putin ca sa foloseasca.
Astazi am trimis actele la Paris pentru viza. Sper s-o primesc. Cu gandul asta am lasat plicul la posta, cu dorinta de a merge pana la capat in ce am inceput, dar si in eventualitatea in care n-as primi viza tot cred ca a fost un drum frumos pana aici, iar gesturile noastre nu-si pierd cu nimic din valoare.
Raman noptile in care am lucrat simboluri, raman caldura, bucuria si solidaritatea dintre noi. Ramane prietenia.
Cei care au incercat sa arunce cu noroi sper sa vada frumusetea acestor lucruri si sa devina mai buni, cei de la Idelier, care nu mi-au mai dat banii pe o parte din simbolurile vandute acolo sper sa aiba macar mustrari de constiinta.
Nu inchei pe un ton pesimist.
Vreau sa parcurg cei 60 de km, vreau sa ma doara picioarele pentru un ideal, vreau sa duc treaba la bun sfarsit. Pentru asta nu-mi mai trebuie decat viza si cele 10 procente ramase adica 215 $
lola dream factory 
Le vei primi pe ambele, 10% si viza 🙂 Stiu eu. Si sa vezi ce fericire in ziua 2, cand trecem pe la Second Cup-ul participant sa ne spalam pe fatza si sa bem cafea [ceai] rece.
Alexandra, datorita tie si celor de la Second Cup dimineata am gasit in cont cei 10% care mai lipseau. MULTUMESC!
Tu faci sa fie 100% CALDURA, BUCURIE, SOLIDARITATE.
Nu incetez sa fiu recunoscatoare ca ai aparut in viata mea.
Mai, femeie, mai, daca as fi in locul tau, mai degraba as spune: bine ca am plecat in Portugalia si ca am inceput sa fac siraguri; si ca pe chestia asta ii ajut si pe unii care cauta printre gene si vin cu tratamente.
In alta ordine de idei, subliniez ca Second Cup-ul este 100% victoria Ioanei.
Va tin pumnii si ma gandesc la voi!
Multumim Andhra!!!
Sa stii ca o sa parcurg cei 60 de km cu voi toti in gand.
Iar noi o sa va purtam pe voi in suflete si in gand. Si uite asa ne sustinem unii altora lumile si speranta.
mi se pare asa o marlanie sa nu-ti dea toti banii cei de la idelier… ma simt furata. eu de acolo mi-am cumparat margica sisters in arms si am cumparat-o pentru campanie.
mda… nu mai zic nimic nici de bucuresti, nici de romania…
iti doresc succes! iti tin pumnii.
Nadaella, uite ca lucrurile se intampla oricum. Gestul tau, gandul tau bun cu care ai cumparat simbolul conteaza.
Oamenii sunt cum sunt. Meschinaria face parte din lumesc, nesimtirea la fel. Ele sunt si vor fi pana la disparitia ultimului om de pe Pamant.
Ideea e sa nu le judecam si sa ne vedem de treburile noastre. Tu ai dovedit ca iti pasa si iti multumesc. O sa vezi ca si viata iti va multumi.
Nu vreau sa fiu intrusiva, dar citind comentariul tau Lola, mi-a venit in minte faptul ca nu trebuie sa luptam contra raului, ci pentru bine. Inversunarea contra a orice rapeste din lumina si din iubire.
Andhra, nu numai ca inversunarea rapeste din lumina, dar intareste raul. Impotriva a ceea ce lupti se face mai puternic.
@ idelier s.a.
campania noastra continua; ioana si cristina strang in continuare donatii pana ajung la pragul minim de $2,000.
Felicitari pentru toate 4..Este un lucru bun si frumos ceea ce faceti voi!
Bravo!
Azi dimineata am fost tare suparata cand am aflat despre nemernicia celor de la Idelier, deoarece suma care iti lipsea pentru participarea la mars,era o mare parte din contravaloarea simbolurilor achitate de mine.Imi amintesc de drumurile facute acolo inainte de Craciun, apoi de martisor.Era frig, vreme urata,dar eu simteam caldura, bucuria celor pentru care faceam acest gest si eram fericita.Acum sunt mahnita de atitudinea fetelor de acolo,dar sper din tot sufletul ca ele sa-si aminteasca de mine si sa fie corecte.Sunt dispusa sa discut personal cu ele,dar am nevoie sa-mi dai detalii despre acest subiect, ca sa te pot ajuta in recuperarea banilor.
Cred ca asa este moral!
Ma bucur enorm pentru reusita voastra!
Draga Ramona
De la Idelier au plecat fetele cu care am putut avea dialog si care m-au ajutat sa-mi recuperez banii. De cand au plecat ele nu am mai avut cu cine vorbi. A fost Dan personal, a auzit doar amanari pana s-a saturat. I-a fost jena sa mai insiste.
Banii s-au strans. Azi dimineata s-au atins cei 100%. Conteaza fericirea ta de asta iarna si de martisor, conteaza curatenia sufletului tau. Conteaza BUCURIA. Ele s-au adunat acolo unde trebuie si au facut lucrurile sa se intample. Frigul, mizeria si uratenia oamenilor uita-le. Asa e in viata.
Nu vreau sa te pun si pe tine intr-o situatie neplacuta. Sunt convinsa ca cei care s-au lacomit la ceva ce nu le apartine vor culege ce-au semanat.
Alexandra, nimic nu se petrece degeaba.
O sa beau diseara un pahar de vin pentru Ioana. Atat, ca daca ma iau de baut pentru toti iese urat 🙂
Transmite-i ca o imbratisez si ii multimesc din suflet. Inca nu o cunosc si am timiditatile mele in situatii din astea, dar asigur-o ca ii sunt foarte recunoscatoare. Sper sa fie toate bune si sa le multumesc personal, ei si lui John pentru frumoasa intamplare de la Second Cup
Foarte impresionant ce faci tu si ma bucur ca s-au strins banii insa ramin in continuare uimita de cita meschinarie exista pe lumea asta si ma sperie afirmatia ta referitoare “impotriva a ce lupti se face mai puternic”.Adica sa nu mai luptam impotriva nimanui?Ma bucur ca mai exista oameni frumosi si inseamna ca mai putem spera intr-o schimbare.
Roxana
Ghandi a demonstrat ca se poate si fara lupta.
Afirmatia “impotriva a ce lupti se face mai puternic”am auzit-o la randul meu si am meditat asupra ei. Gandeste-te putin…de ce sa te sperii?
Oare cum a reusit?O sa meditez si eu iar referitor la intrebarea De ce te sperii?o sa ma gindesc si o sa revin.Lola,tu te sperii de ceva?
Lola draga, ma bucur mult pentru reusita! Uraaaa!
Sunt alaturi de tine, de voi patru, cu tot sufletul si cu forta gandului bun. Va imbratisez si va admir pentru lumina care o raspanditi in jur prin altruismul, dragostea si daruirea voastra.
Roxana, normal ca ma sperii de o gramada de lucruri. E omeneste sa ne speriem. Frica are rolul ei. Inchipuie-ti ce tampenii am putea face daca nu am cunoaste sentimentul de frica.
Multumim Daiana pentu ca ai ales sa ne promovezi campania si pentru felul in care stii sa fii alaturi