METAMORFOZE

femeia3

Ma simt, arat si ma manifest atat de diferit fata de acum ceva timp, incat am senzatia ca sunt alta. Intr-o vreme imaginea mea despre mine era a unei bucati uscate de lemn. Calda, folositoare, dar seaca, fara forta vitala. Acum ma simt ramura tanara prin care trece seva, sunt verde, (aura mea e chiar verde). E miraculoasa natura care stie sa reinvie.
Am inlocuit neincrederea cu o recunoscatoare credinta, rigiditatea cu fluidul, norma cu alegerea libera. Ma arunc pe spate stiind ca voi fi prinsa, ca nu o sa ma prabusesc rupandu-mi gatul. Nu mai cred ca lucrurile bune sunt imorale, ilegale sau ingrasa.

femeia2

Cand se mai abat indoieli le las sa treaca refugiindu-ma in senzatia de viu care-mi strabate corpul. Da, concentrati-va putin la palme si veti vedea cum acolo e viata vibrand.
Dansez…eu care n-am dansat niciodata. Nu o fac public, demonstrativ. Dansez in camera mea, si mi se pare un exercitiu de locuire, de prezenta, de a ma simti. Danseaza cu mine un sir lung de femei din care ma trag.

 

FEMEIA4

Imi banuiesc arhetipul in vechile civilizatii amerindiene. Nu am o explicatie logica pentru asta, dar stiu ce simt. Profilul lui Vladimir mi se pare o confirmare. Vom merge amandoi intr-o zi la Machu Pichu – cetatea incasilor, fii soarelui.
Plang ascultand sunetul unui instrument vechi de 3000 de ani.

Pare o nebunie ce scriu eu aici, dar nu conteaza. Nu ma mai intreb ce e sau ce cred altii ca e, vreau sa ies din ingustimea judecatilor. Dincolo de ele e vastul camp al vietii care asteapta sa fie strabatut.
Chavela, Lila Downs, Buika, Mercedes Sosa, Mari, Bebe, Rosario Flores cu vocile, muzica, poezia si forta lor ma insotesc zi de zi. Creez reintalnind FEMEIA SALBATICA, despre care am mai scris.

Uneori stau in gradina de la Comana a domnului Gellu, ce daca sunt fizic, la mii de kilometri distanta. Totul e posibil daca renunti la minte in favoarea inimii. Ceea ce mintea iti spune ca nu exista descoperi ca e chiar aproape de tine, dar nu vedeai.

femeia

Acum cateva zile am avut revelatia a ceea ce voi pregati pentru intalnirea noastra de la toamna.
Inca de acum cateva saptamani, inainte sa stiu ce voi face mi-am cumparat biletul de avion pentru 14 octombrie. E luna in care s-a nascut mama, pe 7. Tot ce fac ma duce spre ea, fara sa premeditez, fara sa-mi propun un cult al ei. Lucrurile se leaga singure.

Intamplarea se va petrece sub semnul acestei cifre magice – 7, va fi despre sufletul al meu si al vostru. Am vazut in minte „filmul” povestii, dar pana nu il finisez intr-o forma clara, pana nu am niste confirmari nu spun mai mult.
Vreau sa intaresc ideea de comunitate pentru ca avem nevoie unii de altii, pentru ca nu suntem singuri si separati, pentru ca nu intamplator am aparut pe lume intr-un anume loc.

bannercatalog09

Advertisements

26 thoughts on “METAMORFOZE

  1. Ce mult a insemnat pentru mine postul asta al tau. Acum cateva minute am terminat si eu de scris un post despre propria-mi fericire si renuntare in fata vietii si simt cum imi curge lumina in vene.

    Am trait si eu senzatia de viata in palme. Te intinzi in pat, cu ochii inchisi si palmele deschise spre cer, te relaxezi, uiti de tot si respiri. Ti se aprinde un foc adevarat in palme, un glob de energie care incet incet se transmite in tot corpul. Este minunat si tot ce trebuie sa faci este sa respiri.

    In ultima vreme am senzatia ca universul ma aduce tot mai aproape de mine si ca, in acelasi timp, imi aduce si oamenii alaturi de care sa ma bucur de asta.

  2. Esti un Om foarte special, Lola. Un om bun, care nu leaga doar margeluse una de cealalta, ci un om care uneste vieti, destine. Esti speranta si frumos. Sa-ti dea Dumnezeu numai bine!

  3. Raluca, poate sunt un bun liant, dar nu sunt “mai” speciala ca altii. Ceea ce povestesc eu aici poate simti oricine daca se linisteste si e un pic atent

  4. Vesti bune, vesti bune! De abia astept sa ne revedem! in momentul asta simt nevoia sa te strang tare in brate! Cat despre Vladimir, de cate ori ai pus poze cu el m-am duc cu gandul la amerindieni. Are ceva… Un amestec de nobil, mistic si exotic. De asta mi-e greu sa mi-l si inchipui printre gadget-urile specifice adolescentei…

  5. Ufff, am scris cu picioarele! Am avut suficienta inspiratie cat sa pun degetul pe caramel incins… Mi-e asa de greu sa scriu…

  6. Lola… Asa ma emotionezi. Ascult Somos Luz si plang iar.

    Dar nu e tristete. Aici la tine simt o usuratate a ce simt…

    Si eu m-am schimbat mult in ultimii 2 ani. Desi eu sunt inca mica 🙂

    In primavara nu am avut curaj sa vin sa te cunosc, pentru ca ma simteam prea mica si neinteresanta. Iti vine sa crezi ce prostioara? Dar abia astept toamna, octombrie. Voiam sa iti trimit doua carti frumoase care mie imi sunt tare dragi, dar cred ca mai bine ti le voi da atunci. 🙂

    Si eu iubesc sa dansez si iubesc sa vad artistii cantand. Am un sentiment asa placut cand ii vad manifestandu-si harul, ca uneori parca simt ca pleznesc de cat de intens e.

    De ceva timp dorm pe spate cu mainile indoite in sus asa ca bebelusii, si cu palmele deschise 🙂 Si in fiecare seara imi chem ingerul pazitor sa coboare langa mine. Cred ca o face.

    Iubirea e rostul vietii, asa simt. Si ce straniu pare ca atunci cand intru aici ma inund de simtiri. Dar sper sa nu fie asa. Sper ca intelegeti. 🙂

  7. Draga mea Dee Dee cand citesc ce scrii simt ca ma strangi tare in brate 🙂
    Amerindianul meu e toata ziua printre gadget-urile adolescentei, dar spune uneori niste lucruri foarte intelepte si atunci stiu ca e o minunatie de OM.
    Caramel incins…?

    Andhra

    Deformam tot pana si imaginea noastra, ne vedem mici, neinteresanti, ne vedem mai grozavi decat altii, ne vedem speciali sau dimpotriva. Totul e un joc al aparentelor, nevoia ego-ului care se hraneste din comparatiile astea.
    Mi-a scris cineva la un moment dat si mi-a spus ca se simte, intrand aici, ca si cum ar privi prin geam, din afara, o petrecere grozava la care nu e invitata. M-am gandit mult ce transmit, care e pana la urma rostul demersului meu.
    Nu ma intereseaza sa starnesc admiratia ci sa incurajez oamenii sa priveasca in ei, nu ma intereseaza sa fiu considerata speciala ci sa arat ca toti suntem in esenta divini, ca Dumnezeu e in noi. Povestea mea nu e importanta in sine, ea doar arata ceva, ca si cuvintele. Cine da prea mare atentie povestii e ca si cum ar privi la mana in loc sa se uite in directia pe care aceasta o indica. “To point the pointers is pointless” am citit undeva.
    E frumos sa ne regasim unii in altii si crede-ma ca am traversat pana acum un ocean de singuratate. A fost cumplit!
    De asta nu ma intereseaza sa ma urc in vreun turn de fildes sau sa creez “petreceri” exclusiviste.
    Cred ca in orice om exista potentialul sa devina si prin margele, prin ce fac sau spun voi sadi samanta increderii in acest lucru.

    • Draga Lola :), Eu ti-am descoperit de curand blogul (sa-i zicem printr-o coincidenta – nimic nefiind intamplator) si pe zi ce trece descopar tot mai multe lucruri pe care le avem in comun (sunt innebunita sa fac bijuterii din lemn, lut, pietre de murano – cercei, coliere; acum 1/2 de an l-am descoperit si eu pe Tolle care mi-a reamintit de puterea prezentzei, etc.).
      Iti multumesc pentru ceea ce impartasesti si mai ales pentru CUM faci lucrul asta. Si simt ca mesajele tale curg in sufletul meu si rezoneaza cu fiinta mea, iar faptul ca in timp ce citesc posturile zambesc luminos si larg si cu ochi stralucitori + simt energia din palme intensificandu-se jucausa datorita conectarii la o retea de oameni ce impartasesc aceleasi credinte, aspiratii… Iti multumesc pentru lumina ta si a celor care posteaza aici draga Lola si pentru frumusetea pe care o gasesc in fiecare om, intamplare, lucru, detaliu de pe acest blog!
      Si share-uiesc cu mare drag o bucatica de fumusete: Where the Hell is Matt? http://www.youtube.com/watch?v=zlfKdbWwruY&feature=channel

      • Draga Mihaela
        Cum ziceai, probabil nimic nu e intamplator.
        Lucrurile pe care le descopar cuprind atata frumuseta, atat adevar si sunt atat de ale tuturor incat simt nevoia sa le arat si celor care trec pe langa ele fara sa le vada.
        Pe urma e extraordinara regasirea cu oameni care le-au vazut deja…
        Matt e genial 🙂

  8. Da, ai perfecta dreptate cu ce spui. Asta si explicam, dar cred ca usor voalat: ca am reusit sa parcurg drumul de la a ma simti mica in fata ta si de a te vedea speciala cum spui la a ma regasi in tine si in toti cei care intra aici si se deschid. Si iubesc frumosul, cautandu-l si in ei si in exterior.

    E intr-adevar o lume pe care o poti simti exclusivista daca nu constientizezi ca (din nou: asa cum ai spus) de fapt toti avem un noi frumusete si ne facem singuri sa credem contrariul.

    Mie mi s-a inhibat de mica increderea in mine si in ce sunt. In ce pot deveni, in ce pot face, in ce pot oferi… Oamenii m-au condus la mine. Oamenii care ma iubeau desi eu credeam ca nu am pt ce fi iubita. Pentru ca asa invatasem, ca nu pot fi. Si cred ca cea mai importanta consecinta a reusitei de a ne iubi este ca abia atunci putem sa incepem sa oferim iubire mai departe. Iubirea asta parca e un copacel caruia ii sadim semintele iar si iar si iar 🙂

  9. Long story 😀 Pe scurt, fratele meu, in incercarea lui de mai alunga ideea BAC-ului, s-a apucat de facut o prajitura si a pus zahar sa se caramelizeze. Pofticioasa cum sunt, am pus direct degetul pe lingura de lemn manjita de deasupra oalei :)) Plangeam si radeam in acelasi timp, muream de durere si imi simteam sufletul fericit ca ‘e bine cu noi’, cu mine si cu Geo!

  10. Eu cred ca tu esti un liant de aur,special,unic care lipeste suflete si in acelasi timp un magnet care atrage persoane.Cred ca tu ne arati cum sa ne regasim,sa ne redescoperim si sa traim frumos.Dansul este o forma extraordinara de eliberare si te simti mai aproape de stele si tot in virful palmelor simti vibratia.
    Si priveste acest dans superb.Mie imi place enorm sa dansez,atunci cred ca ma simt EU..
    Cu drag

  11. Ma bucur din tot sufletul ca vii in octombrie, abia astept sa te intalnesc! Ca tot vorbesti despre dans in postul asta, tocmai m-am intors de la Opera unde am vazut un spectacol incredibil, Sombreros,semnat de unul din coregrafii pe care ii iubesc cel mai tare,Philippe Decouflé. M-am bucurat enorm ca desi era a treia lor reprezentatia, sala a fost plina pana la refuz si aplauzele la final parca nu mai conteneau.

  12. Cred ca este eliberare sa te gasesti pe tine..pe cea/cel adevarat.. Eu inca ma caut, dar e bine si frumos si linistitor sa stiu ca altii au ajuns acolo..dar bineinteles si cautarea face din proces, ajunge sa ne defineasca..
    Lola, multumesc ca ne arati ca visele devin realitate!

  13. Ankysor, eu cred ca nu ne putem gasi niciodata complet si definitiv pe noi insine. Mereu apar momente de ratacire… Si cred ca isi au rostul lor. 🙂

    Da, cautarea e intr-adevar parte din drum.

    Eu iti doresc din suflet sa ajungi la tine!

  14. “…Nu ma intereseaza sa starnesc admiratia ci sa incurajez oamenii sa priveasca in ei, nu ma intereseaza sa fiu considerata speciala ci sa arat ca toti suntem in esenta divini, ca Dumnezeu e in noi. Povestea mea nu e importanta in sine, ea doar arata ceva, ca si cuvintele. Cine da prea mare atentie povestii e ca si cum ar privi la mana in loc sa se uite in directia pe care aceasta o indica. “To point the pointers is pointless” am citit undeva.
    E frumos sa ne regasim unii in altii…”

    Mi-au placut enorm aceste randuri. Si eu simt la fel!…

  15. Andhra, ai atins miezul problemei.
    Nu credem ca meritam sa fim iubiti, asteptam mai degraba pedepse. De aici toata suferinta … Am fost crescuti sub “teroarea” unui Dumnezeu care sta in afara noastra si ne pandeste greselile.
    Mare eroare!
    Ma bucur ca nu mai vezi diferente

    Dee Dee degetul trece, important e sa tot fie bine cu voi 🙂

    Roxana, multumesc, uitasem de Zorba. E grozav!
    Intr-adevar dansul elibereaza.
    Special si unic e fiecare dintre noi. Suntem irepetabile lumi. Daca ne gandim asa realizam miraculosul existentei noastre aici si incepem sa ne pretuim.

    Adelina si eu astept octombrie. Sper sa iasa totul asa cum mi-am propus(privind organizarea).
    Mi-e dor de un spectacol de dans, sunt fascinata de corp si miscare.

    Ankisor sa stii ca nu exista nici un ACOLO. Asta e “smecheria”. Totul e AICI SI ACUM. Nu avem decat clipa prezenta. Ajungerea la noi insine nu se face printr-un proces liniar ci mai degraba printr-o adancire in prezent.

    Ingrideas nu ti se pare 🙂

    Gia, chiar am vazut Chaotica Ana de curand

    Ileana, daca simti la fel inseamna ca ne-am regasit

  16. Simt ca mi-am imbunatatit ritmul vietii inspre “mine”.
    Cred ca ma imprastii prea mult spre ceilalti, nu ca ar fi un lucru rau asta.
    Nu reuseam sa dozez mai deloc bine bucata “efort – atentie” revarsand spre ceilalti, astfel incat nu apucam sa mai aflu nici in trecere ce fac eu, cum mai e cu viata mea, cine mai e aproape de mine, ce se intampla in jurul meu.
    Si, draga Lola, mi s-a parut ca m-ai sustinut fara sa-ti fi spus nimic, fara sa-ti fi vorbit de “problema” mea, si-ti multumesc! Dupa cum spui si tu, fiecare ne regasim in ce scrii, si cu scrierile tale vii si-mi confirmi, de fiecare data, gesturile de bine facute pentru mine, aflu de la tine ca nu gresesc cu nimic.
    Sigur tu ai deschis anotimpul metamorfozelor!

  17. Corina, cu fiecare om pe care il aud spunand ca se intoarce spre el capat incredere ca lumea se mai poate salva. Pare asa, ceva mare si utopic dar daca fiecare isi traieste bine viata si in loc de nefericire elibereaza gandurile lui bune, poate nu e imposibil sa evitam dezastrul spre care e clar ca ne ducem.
    Culmea e ca in clipa in care ne reintoarcem la noi, ne acceptam, ne iubim si ne pretuim in toata fragilitatea si omenescul nostru, egoismul dispare si ne indreptam spre ceilalti dar la alt nivel. Cand incetam sa ne mai judecam nu-i mai judecam nici pe ei iar cand nu mai acoperim cu etichete vedem acelasi miracol al vietii in toata lumea, dincolo de ganduri, cuvinte si gesturi.
    Daca am deschis anotimpul metamorfozelor, cum zici, sa stii ca, fara falsa modestie, cred ca nu e meritul meu. Altcineva, mai intelept a hotarat asa.
    Daca ne schimbam inseamna ca trebuie. Nimic nu e lasat la voia intamplarii

  18. Am gasit melodia asta azi. Sper sa va placa 🙂

    E soare si azi. Sa dam drumul iubirii, zic. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s