ESCAPADA

alice9

M-am decis intr-o noapte desi pana atunci m-am gandit si razgandit de nenumarate ori. Ba mi se parea simplu, ba imposibil.
Ultima varianta ramasese imposibilul.
Trebuia sa merg in “Tara Minunilor” si nu puteam.
„Asta e, nu toate se pot pe lumea asta.” mi-am zis.

alice6

Zilele au trecut mai departe si data la care ar fi trebuit sa plec nu mai era insemnata nicaieri, nici macar in mintea mea.
Intamplarile insiruindu-se intr-o ordine a lor, hotarate de ceva ce le randuieste pe toate, au transformat imposibilul in posibil.

alice7

Intr-o dimineata primesc un mesaj din acela pe care il citesti si trebuie sa-l dai mai departe.
De obicei nici nu le citesc nici nu le dau mai departe.
L-am citit si se spunea acolo sa nu lasi sa treaca momentele pe langa tine, sa nu lasi sa-ti scape ocaziile in care te-ai putea bucura, pentru ca timpul aici e limitat.
Pe la pranz primesc un telefon.
„Totusi nu vii in Tara minunilor?”
Am zis nu, dar in cap imi sunau cuvintele din mesajul de dimineata.
Seara imi trimite Dan o poza cu locul. In urmatoarea clipa ma hotarasem. Merg!
A doua zi mi-am luat bilet.

alice3

Pentru ca n-am fost deloc explicita pana acum, vin cu precizari.
Dragii nostri prieteni Anca si Sobi, parintii Alexiei urmau sa se casatoreasca pe 6 iunie. Tema nuntii – Alice in tara minunilor…
Tara minunilor au creat-o intr-o incerdibila gradina aflata la vreo 30 de km de Bucuresti. Ar fi trebuit sa merg din timp sa pictez farfuriile pentru nunta, dar nu a avut cine sa vina sa stea cu Vladimir doua saptamani, cat imi propusesem initial sa lipsesc de-acasa.

In noaptea cand am zis ca merg macar la nunta, Vladimir m-a asigurat ca se simte in stare sa ramana singur acasa trei zile. Am mare incredere in el, niciodata nu vorbeste sa se afle in treaba.
N-am spus ca vin, desi biletul il luasem deja, sa fie surpriza. Anca citeste blogul si de aceea n-am anuntat nimic.
Vineri noaptea am zburat spre Bucuresti. Toata calatoria a fost invaluita de ceva magic. Chiar pornisem spre WONDERLAND.

alice5

Autobuzul care merge la aeroport e o linie speciala, turistica, sunt anuntate punctele importante pe unde trece. Eram singurul pasager. Soferul foarte volubil se saluta cu ceilalti soferi de pe traseu, claxona, gesticula. Veselie mare. La un moment dat se intoarce catre mine si imi zice. „Vezi ce speciala esti, ai autobuzul numai pentru tine.” Parea un personaj din cartea cu Alice si dupa ce mi-a zis parca nici autobuzul nu mai era unul oarecare.

alice4

Cand am intrat in aeroport mi s-a facut rau. Mi se intampla uneori in spatii mari si aglomerate. Abia ma tineam pe picioare si realitatea se incetosase zdravan. Am ajuns in avion dupa doua ore nesfarsite in care m-am luptat sa-mi inving in primul rand spaima care-mi alimenta starea de rau.

Desi mi-a fost imposibil sa adorm pe drum, zorile la Bucuresti, m-au gasit fresh. Aerul respirat cand am coborat din avion, cerul trandafiriu la orizont mi s-au parut miraculoase.
Dan ma astepta emotionat. Am strabatut orasul inca adormit si simteam mii de aripi de fluturi zbatandu-mi-se in stomac.

alice1
N-am putut sa dormim. Aveam atatea sa ne spunem. Cand a trecut putin de ora opt am plecat din casa unde era ingrozitor de cald. Ne-am oprit la “Caffe Latte” pentru micul dejun. Stateam afara, la una dintre mesele scoase pe trotuar. Vis a vis Cismigiul, deasupra soarele si intre noi o mare liniste in care cuvintele pluteau moi si calde.
Doamne cat de frumoasa e viata! gandeam cu o recunostinta imensa.

alice8

Ne-am dus la magazinele cu materiale pentru desen. Curtea de la “Hanul cu Tei” era tacuta si ea, vanzatoarele inca somnoroase. Noi ce mai aveam chef de viata.
Am fugit la Mara. Imi spusese sa nu ma agit cu hainele pentru nunta si sa apelez la dulapul ei (pe care il cred de-a dreptul vrajit la cate minunatii cuprinde).
Regasirea prietenei mele dragi si a casei in care m-a facut sa ma simt atat de acasa m-au emotionat foarte tare. Mara cand nu e machiata imi aminteste de mama.

alice2Eram in mare graba.
Imi pregatise cateva combinatii de haine si in timp ce probam ii veneau alte idei. Pana la urma am purtat o superba rochie de matase in culori vii, care s-a asezat perfect pe mine.
De la Mara voiam sa ajung la coafor, asa ca imi recuperez barbatul de la libraria englezeasca sa plecam mai departe. Trecand pe langa vitrina Humanitasului din Pasajul Cretzulescu vad jurnalul Oanei Pellea. Mi s-a parut fericita intamplare si l-am cumparat imediat.

alice10

Deja se facuse pranzul. La coafor lume multa, iar timpul meu prea putin. Am decis sa-mi impletesc singura doua cozi si gata. Ora salvata de la coafor am folosit-o sa dam o tura prin cartierul unde am stat. Mi-am revazut casa (poate ii voi spune povestea intr-o zi…). Mi-a fost si aproape si departe in acelasi timp. Mi-ar fi placut sa pot urca la etaj, si sa-l salut pe Vasile, plopul meu drag. Curtea, care pe vremea mea era intr-o semi-salbaticie, avea acum ronduri de flori rosii imprejmuite cu pietre albe. Imi placea mai mult inainte…

alice

Ne-am intors acasa, sa ne imbracam pentru nunta. Calc rochia si pentru ca fierul avea termostatul aiurea reusesc s-o ard un pic. Am simtit ca imi cade cerul in cap. Nu-mi place cand stric lucruri, mai ales daca sunt ale altcuiva. Ma gandeam ca la tot ce a facut Mara pentru mine eu o sa raspund ducandu-i inapoi rochia arsa. Nu mi-a mai tihnit nimic.
Am ajuns la nunta jumatate vesela, jumatate trista.
Anca si Sobi au fost foarte miscati de aparitia mea. Alexia, cand i-am dat colierul cu Alice mi-a spus apasat „te iubesc”.
Continuarea maine ….

bannercatalog09

Advertisements

9 thoughts on “ESCAPADA

  1. Am avut un presentiment ca esti aici, am vrut chiar sa te sun, dar mi-am zis ca ar fi imposibil. Am gandit, iar asta este marea greseala pe care o facem de cele mai multe ori – gandim. Logica imi spunea ca nu se poate sa fii, totusi, aici, ca Vladimir este inca in timpul anului scolar. Asa am gandit. Intuitia insa imi spunea sa sun. Aseara chiar mi se invartea din ce in ce mai tare in cap ideea asta. Am zis ca sunt aiurita. Desi iti simteam prezenta. Am simtit ca esti aici, dar nu am dat crezare acestei senzatii. Este extraordinar.
    Arati ca o zana in fotografii. De fapt, chiar esti o zana. Tu nu ai insa o bagheta magica, nici nu ai avea nevoie de ea, tu ai zambetul si margelele insufletite.
    Iti doresc sa ai parte in viata de multe astfel de bucurii. De plecari si de veniri, de lumi in care minunile sa se intample, ca sa nu uitam ca, totusi, exista.

  2. sash, ziceam ca am fost jumatate vesela jumatate trista. In a doua cred ca ma gandeam la rochie 🙂

    Dee Dee, multumesc in numele lor.

    Raluca ar fi fost grozav sa ma suni, asa sa ne minunam de presimtiri.
    A fost si Cristina Nicolaescu la nunta chiar vorbeam cum te-ai gasit cu Dan

  3. Draga mea, iubita si scumpa, rochita e mai pretioasa acum. Poarta in secret un semn de la tine. Doar noi doua stim unde si cum este, nimeni altcineva nu l-ar remarca. Te rog sa nu fii trista. Te iubesc!

  4. Ma bucur sa aflu ca cercul se largeste din ce in ce. Aflu acum ca o cunosti si pe Cristinica (asa i se zicea cand eram noi mici”). Eu il cunosc si pe sotul ei, al carui tata a fost prieten cu tatal si cu unchiul meu (mai ales cu el). Apoi, acum (acum doua minute) am terminat de citit un material in care era pomenit numele lui Dan (Andrei, il cunosti?), care detine actiuni la AAZ. Este inexplicabil cum intra asa, deodata, toate astea in viata mea obisnuita.
    Nici nu-ti poti imagina cata bucurie imi aduc astfel de legaturi cu tineretea mea. Ma bucur nespus sa aflu ca esti inconjurata de asa oameni. Si ma bucur sa aud de bine despre ei.
    Imbratisari tuturor

  5. Daiana chiar asa ma simt. Intoarsa aici in Portugalia ma gandesc ca a fost un vis.

    Bogdana, nu puteam sa spun ca stricam surpriza

    Mara draga, daca as mai avea ocazia sa port rochia as purta-o cu mandrie. Ea mi-a aratat inca o data cat de mult ma iubesti.

    Raluca, si noi tot Cristinica ii spunem. Intr-adevar sunt oameni frumosi pe care ma bucur sa-i am aproape.
    Imbratisari si tie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s