TRANSATLANTIC

mar4

 

Mi-ar  placea sa fiu in alt secol si sa trec Atlanticul cu un vapor. La bordul lui sa se danseze tango, seara intr-un salon urias, iar eu as purta o delicata rochie de matase bej. Dimineata m-ar gasi infrigurata pe punte, pentru ca de la fericire nu pot niciodata sa dorm. Destinatia mea ar fi Montevideo sau Buenos Aires.

 

mar5

 

Asa ma gandesc de cate ori vad noaptea un vas parasind portul. Luminile lui in bezna necuprinsa a apei ma tulbura grozav. Ma cuprinde o nostalgie straina, ramasa parca de la alta femeie care poate am fost.

 mar2

 

De unde vin si unde m-as tot duce? Visez la calatorii lungi, cu mijloace de transport vechi, plec pe imaginare drumuri spre niciunde. Gandurile nu-mi ajung niciodata la capat. Voiajul e cel care ma fascineaza cu asteptarea si nerabdarea, cu inchipuirile si visele, cu starea de suspendare intre toate lumile posibile. Sunt calatorul…

 mar3

 

Silueta farului, lumina lui intermitenta si prietenoasa imi dau iluzia unui adapost la vreme de furtuna, a unei incaperi calduroase si a unei cesti de ceai cu rom oferita de un domn cumsecade, paznic acolo care mi-ar spune povesti mai batrane decat el. As adormi intr-un fotoliu desfundat, invelita parinteste cu o patura cadrilata.

 

mar1

bannercatalog09

15 thoughts on “TRANSATLANTIC

  1. Aseara am frunzarit blogul tau, iar noaptea am visat ca plec nu stiu unde si in timp ce stau de vorba cu nu stiu cine, Tam-Tam imi desface geamantanul si-mi mananca toate sandvisurile 🙂 Era rotund ca o bila :))

  2. Mare noroc cu scrierile tale. Asa ma pot plimba si eu prin universul tau,pot vedea locuri pline de poezie chiar stand in fata laptopu-ului, fiind o sedentara convinsa! Thanks!

  3. oh, suflet drag….ce bucurie cand intalnesti pe cineva asemenea…..ma lovesc mult prea des de suflete goale de continut, inerte….ajung uneori sa cred ca sunt de pe alta planeta, din alta lume, ca sunt nebuna, inadaptata….sunt momente (pe care le astept cu nesat si pe care le savurez cu mare bucurie) care-mi contrazic argumentatia “de supravietuire” de mai sus….un astfel de moment a fost cel in care am aterizat pe blogul tau si am citit postarea despre transformarea dureroasa pe care o parcurge baiatul tau de 13 ani….lacrimile au inceput sa curga….m-am innecat in franturi prafuite de adolescenta….i-am zarit pe cei 2 baieti ai mei (mai am un pic…ei au 6 ani si 4 si1/2)…sufletul s-a bucurat, s-a ridicat ceata…ce buna curatenie face un plans de bucurie…ufff, ti-as scrie mult si mult si nu m-as mai opri decat pentru a cauta raspunsul….imi pare bine ca te-am gasit “calare pe electroni” si iti multumesc ca ai curaj sa scrii despre bune si rele, despre temeri si bucurii….ma opresc acum…..dar o sa revin si maine …..cu mare drag….MO

  4. Sa nu te opresti niciodata mai mult decat pentru a vedea, a simti si a trai o clipa in Legenda ta personala ; drumul catre VEST obliga mereu la a inainta catre acel destin pe care ades il simtim dar nu il intuim si pe care trebuie sa il atingem, iar acel moment este viata ta.
    In acest drum vei vedea si vei recunoaste pe multi pe care inca nu ii cunosti…ce paradox!

    .`.doris via account dan

  5. Monica, Tam Tam ti-ar manca toate sandvisurile si in realitate 🙂

    Tatiana,cu drag!

    Doris eu cred in neintamplatorul intalnirilor si in viata ca o calatorie chiar daca nu stiu inca incotro.

  6. Mo si eu traiesc bucuria recunoasterii oamenilor care imi seamana. M-am crezut multa vreme ciudata si singura. Acum stiu ca nu e deloc asa.
    Bine ai venit!

  7. cand am fost in new york (very first time) am trait senzatia ca apartin locului ,ca am apartinut intotdeauna si ca “ceva” s-a intamplat fapt pentru care m-am trezit nascut in Romania.Interesant este ca tot la NYC am descoperit in scurt timp persoane cu care ma simteam ca acasa in compania lor, cu care gandeam la fel si conchideam fara vreun efort orice raspuns si cu atat mai mult nu le-am cunoscut pana atunci(cred!)…stiu cine sunt insa nu am reusit sa descopar “nisa” a locului anterior, in curand voi reusi sa ajung acolo unde imi este locul asa cum el a fost altadata… insa nu recunosc spatiile:)) lola, ca si in matrix …am luat pastila albastra, deci istoria continua, ce ingrozitor!

  8. da da da da da ….eu sunt PENTRU a ne intalni la Bucuresti cand poposesti pe aici…..incep sa visez….MO

  9. si …. multumesc pentru urarea de bun venit….slava Domnului ca existati, toti cei de pe aici…..niste nebuni frumosi si colorati….cu mare drag, MO

  10. Super frumos. Vreau si eu sa traiesc intr-un alt secol, sa merg la baluri, sa fiu iubita de un cavaler. Ahhh….de s-ar putea.
    Numai ganduri bune si imbratisari!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s