PASTE FERICIT

 

Am primit daruri sa-mi impodobeasca sarbatorile.

Concertul domnului Lese la care nu am reusit sa ajung in Bucuresti, transmis de TVRi si fotografiile de la Rodica, pe care le-a facut anul trecut, de Paste, in Bucovina, chiar la Campulung Moldovenesc, acolo unde am trait irepetabilul timp al copilariei.

De Paste, aveam intotdeauna haine noi, dar mie imi placea sa port catrinta, bunda cu dihor si camesa cu pui. Ele miroseau ca si camera buna a ceva nedeslusit parca a ceara si lemn. Incaltam pantofii de lac pe care bunica imi spunea sa-i “crut”.

In dimineta Pastelui primeam anafura si ne spalam pe fata cu apa sfintita dintr-o cana in care erau un ban si un ou rosu.

Imi amintesc précis un moment din acele zile. Ma vad coborand pe aleea care ducea spre poarta. Talpa pantofilor era tare, costumul popular ma facea sa merg un pic teapana. Imi purtam solemn straiele care numai obisnuite nu erau. Toata iarna vazusem femeile din jurul meu tesand la razboi, torcand lana, participasem la depanatul ghemelor, invatasem sa cos. Era atata taina in toate astea imprumutata si hainelor mele.

Se desprimavarase si era un soare aproape fierbinte. Nu tin minte unde ma duceam, probabil in drum sau in gura ulitei, sa ma grozavesc, dar parca simt mirosul camasii aspre, spalate cu sapun de casa, si al dealului mustind de apa zapezii topite, nelinistea primaverii si neclintirea zilei de sarbatoare.

Nu stiu unde raman toate amintirile astea. E ca si cum as fi fotografiat secventa aceea de viata iar acum am activat-o misterios.

Mi-e tare dor de bunica.

Hristos a inviat!