E ora cinci dimineata si eu n-am apucat inca sa ma bag in pat. Ieri m-a prins ora patru. Sunt un fel de spiridus al lui Mos Craciun cred, pentru ca la daruri lucrez si ele trebuie sa plece neaparat astazi spre cine a fost cuminte. Sunt in intarziere, de la vremea foarte umeda s-a prelungit timpul de uscare al bilelor cu cateva zile. Of, n-as vrea sa stric bucuria nimanui pentru ca asa conspiratii frumoase am mai facut…
Noptile astea doua au fost foarte speciale. In primul rand n-am avut nici un moment senzatia de oboseala, nici macar pragul ala peste care daca treci ti-a sarit somnul. Poate iesirea in furtuna m-a golit de toata agitatia interioara si-am ramas limpede pentru treaba pe care o am de facut.
Tacerea noptii e completa. Lucrand am ascutat-o si am avut senzatia de miraculos. Nu stiu cum sa definesc mai bine ce-am simtit.
Apropierea sarbatorilor mi se pare cu totul altfel, si ele sunt parte din aceeasi taina in fata careia m-am simtit coplesita noptile astea. Nu inseamna deloc alergatura, cumparaturi, nu inseamna planuri de facut neaparat ceva. Alexandra imi povesteste cum e Craciunul intr-o tara unde ninge mult. Am nostalgia unei zapezi si al mirosului de ger. Vreau sa parfumez noaptea ajunului cu scortisoara si sa vad Miracolul de pe strada 34.
Monica m-a intrebat de cand n-am mai scris o scrisoare de mana … Din liceu n-am mai scris si de Craciunul asta am promis sa scriu macar una si sa i-o trimit ei pentru asa minunata intrebare.
spiridusii sunt cei mai simpatici 😀
spiridusii iti multumesc pentru compliment
daaaa sunt cei mai simpatici, de acord 🙂
craciun fericiiiit!