JOACA SERIOASA

S-a terminat lutul. M-am panicat pentru ca folosesc numai un anumit tip de lut, fabricat intr-un singur loc, vandut printr-un singur magazin. Am incercat multe, dar celelalte nu au greutatea, textura si plasticitatea necesare. Sunt maniaca…stiu.

Magazinul e in Lisabona, asa ca azi l-am luat pe Vladimir, ne-am pus rucsacii in spate, i-am spus ca vom merge si vom cara o gramada, dar n-a facut cate figuri ma asteptam sa faca. Imi place din ce in ce mai mult cu el. E o prezenta buna, are un umor irezistibil, i-au trecut din toanele de baietel.

Azi a fost o mare bucurie sa iesim impreuna. Vremea incredibila, ziua ca de vara, oceanul si raul sclipind, drumul cu trenul de-a lungul coastei, Lisabona de care imi era dor, Vladimir mergand tacut, determinat. I-am aratat pe harta drumul, i-am spus ca e o incercare sa vedem daca putem sa ajungem de la gara pana la magazin si inapoi(cam 12km) fara sa luam mijloace de transport. Orasul, numai dealuri complica putin lucrurile. M-a luat in serios.

Am mers alaturi, ii vedeam cu coada ochiului profilul amerindian(ciudatenie a figurii lui, poate in vreo stranie legatura cu marea mea admiratie pentru vechile popoare).

La fiecare colt se coceau castane. Strazile aproape pustii, fara forfota de asta vara. Am ajuns la magazin, am luat lutul, ne-am oprit sa mancam de pranz. La intoarcere cerul se facuse negru, tuna si statea sa ploua. Curand a inceput furtuna. Doar de primele picaturi ne-am ferit. Dupa ce eram uzi n-a mai avut importanta, asa ca am strabatut Lisabona prin ploaie, singuri pe strazi. A fost atat de placut, de eliberator. Vladimir se amuza cum aleargau frunzele pe mijlocul drumului duse de o rafala de vant „fugiti, fugiti ca va ploua” le-a strigat  si frunzele parca asa faceau.

Aproape de gara ploaia a stat. Ne-am cumparat castane fierbinti, soarele iesit de parca nu fusese potop cu cateva minute inainte si ne-a mai incalzit, am prins trenul care tocmai pleca, iar drumul de intoarcere l-am parcurs intr-o moleseala placuta. Vladimir s-a uitat pe geam.

In Cascais zi de vara. Pana acasa mai aveam trei kilometri de mers. Hainele ni s-au uscat de tot. Am promis ca sarbatorim cu dezmat de clatite in ciocolata si dulceata de capsuni. Cand scriu tocmai le-am terminat.

Pachetele de lut sunt stivuite frumos, iar Vladimir mi-a spus asa, fara sa para ca da prea multa importanta „mi-a placut azi cu tine”. Si mie mi-a placut azi cu el…

Advertisements

11 thoughts on “JOACA SERIOASA

  1. e cea mai mare satisfactie asta, copilului tau sa-i faca placere sa-si petreaca timpul cu tine :)…si eu ies azi cu fiul meu ,inteleg f bine 😉

  2. Mi-as dori si eu sa am asemenea relatie cu copilul meu (atunci cand il voi avea)… Sa fim prieteni, sa ne punem unul la mintea celuilalt… Deja simt ca nu mai am rabdare. Eram cu prietenul meu pe esplanada unui hipermarket si amandoi priveam in acelasi loc si nutream aceleasi ganduri… Ce ar fi daca… Mi-ar sta de minune in ipostaza asta… Ne-am uitat apoi unul la altul si ne-am dat seama ca am fi niste parinti minunati…

  3. Lola, as mai avea o maaaaare rugaminte la spiridusii tai… O bucata de lut pentru spiridusii mei… Ce gasesc aici e o pasta facuta cred din hartie reciclata si ceva colorant caramiziu in ea…

  4. Hi,hi Lola sa mai vorbim de coincidente? Vineri am fost cu fata mea cea mare in Tel-Aviv la magazinele cu margelute, a fost atat de fericita, a adimirat margelele, m-a sfatuit ca as putea face :-), ne-am jucat prin magazin, am construit piramide din cutii de lemn… 🙂 Super.. te inteleg ca v-ati distrat…

  5. Ce zi minunata ati avut,plina de realizari.Ce bine ii face sufetului armonia naturii cu ceea ce ni se intampla noua atunci.
    Mi-ati transmis incantarea voastra,ati adus mai aproape emotia plecarii mele si mai ales imensa bucurie de a calatori.
    Animalutele,dragutele de ele,care pastreaza una din povestile tale, sunt pregatite sa decoleze, sa traverseze din nou oceanul ca sa ajunga la posesoarea iubitoare si vindecatoare de necuvantatoare.
    Cred ca TAM-TAM a fost cel mai bucuros la intoarcerea voastra acasa si v-a intampinat asa cum se cuvine,gunurandu-se tandru, cum stiu ei s-o faca.

  6. @Dee Dee, avandu-l pe Vladimir devreme prietenia mi-a fost mai la indemana decat cea relatia mama-fiu. Nici nu stiu daca sunt o mama buna…
    Lut pentru spiridusi sper sa mai am pana vin ca n-am putut cara asa mult de la magazin.
    @Cristy i-ai transmis si ei microbul margelitului?
    @Ramona sper sa ai o vacanta miunata. Neaparat sa-i faci poze iubitoarei si vindecatoarei de animalute sa le punem pe blog.
    Tam Tam e mereu bucuros cand ne intoarcem acasa.

  7. “S-a terminat lutul.”
    Nu se termină niciodată.
    Eşti maniacă, ştiu, tu ai spus.
    Hai să-mi explic poziţia. Lutul e materie primordială. Îl găseşti oriunde. (Seamănă cu feţele noastre, cu bătăturile noastre, cu alunele, castanele din copilărie, cu săruturile din copilărie, da, cu bucuriile şi cu tristeţile noastre seamănă.)
    Ce trebuie să pui în lut şi în mâinile tale? Bucăţele de suflet. Sufletul se împarte la infinit, oricât ai încerca să-l fărâmi, tot atât e. E suflet. În felul acesta redevii copil. Aşa ai lut. Lutul tău… ce lut frumos ai… Vladimir. Nu te mai plânge. :p

    Mircea

  8. Draga Mircea
    Lutul nu se termina, dar trebuie luat acasa din cand in cand si drumul catre el e cu rost. Nu ma plang. Dimpotriva.
    Frumos ai povestit despre lut. Stii tu ce stii…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s