NEAPARTENENTA

 

Cateodata ma simt de nicaieri. Am un sentiment difuz, aproape placut al neapartenentei.

Sigur ca felul in care sunt, gandesc, vad lucrurile e modelat de bagajul meu cultural, dar nu la asta ma refer. Strabatand orasul imi zic „eu nu sunt de-aici” si ma simt plutind in aer.

 

 

Ma intorc la Bucuresti, de care mi-e dor. Stiu ca odata ajunsa ma voi simti musafir. Nici acolo nu mai e acasa.

Sunt doar calator. Uneori imi place, alte ori as vrea radacini.

Ce e mai bine sa fii pasare sau copac? Greu de raspuns.

Ma regasesc in scena de mai jos. Poate asta e relevant.

 

14 thoughts on “NEAPARTENENTA

  1. Scena aceasta din “American beauty” e extraordinara.
    Si e una dintre ideile “cheie” ale filmului.
    Adolescentul isi simtea inima plina de frumusetea lumii, abia mai putand-o duce… Si ochii ii erau plini de lacrimi. Eu vad o corespondenta intre sufletul lui si hartia zburatoare, aparent haotic, fara noima. Aceeasi idee a “zborului”, a destinului ce ne atrage cu linii nevazute am perceput-o si in “Forrest Gump”, tema fulgului ratacitor.
    Poate ca nu-i tocmai rau asa, “neapartenent”… Ai o viziune mai larga asupra vietii, asupra lucrurilor, in general. Esti… “deasupra”. Asta li se intampla intotdeauna oamenilor inzestrati, celor care “vad” mai mult decat altii, marea majoritate. Si care au curajul sa se desprinda si sa zboare. Avantajul e ca esti totodata de pretutindeni.

  2. Lola eu numesc aceste sentimente “bumerangul emigrarii”

    Dupa 13 ani in “strainatate” inca ma simt straina in tara in care locuiesc, poate mult mai solidara cu situatia de aici, dar dar niciodata 100% parte din ea, inca mai fac greseli de ortografie in ebraica, sa nu mai zic ca am inceput sa uit si limba romana, sunt tot mai nostalgica si visez tot mai mult la copilarie cu gusturile si mirosurile ei ….

    Si eu am simtit (asta pana am nascut-o pe fata mica) cum ca as fii in vizita aici, tot timpul aveam senzatia ca intr-o buna zi voi pleca, nu prea cunosteam destinatia …. acum, cu 2 fete nascute si crescute in Israel ma simt putin altfel, daca nu pentru mine, cel putin pentru ele, ma simt mai legata ….

    Intr-o buna zi, peste ani buni, vei incata sa te mai simti “neapartenent”…

  3. @Leah prima oara m-am intors in Bucuresti la doar trei luni dupa ce parasisem tara si nu a mai fost la fel desi desprinerea era recenta. Probabil se schimba ceva in mintea noastra
    @Ileana in general sentimentul de neapartenenta e placut, dar uneori devine greu de suportat. Paradoxal…
    @Skyrain ai dreptate, imi gasesc de multe ori casa intr-o margica
    @Cristy ramanem cumva intre doua lumi. Poate e pretul pentru curajul de a ne desprinde.

  4. am trait trei ani in germania si in tot acest timp m-am simtit ca o straina, cu taote ca am prieteni acolo, inclusiv nativi. dorul de romania si faptul ca in acesti trei ani, in afara de nivelul de trai mai ridicat ca la noi nu am gasit nimic acolo ca sa ma faca sa vreau sa raman definitiv, mi-au indreptat pasii spre casa. si chiar daca aici fiecare zi este o lupta pentru supravietuire, nu doar material, ci si psihic cu tot ce se intampla la noi in tara, prefer asta decat instrainarea.
    eu nu am reusit sa ma adaptez, poate nici nu am dorit cu adevarat, poate ca nu am ales bine tara (de fapt, m-a ales ea pe mine). dar parca tie, lola draga, ti se potriveste mai bine portugalia decat romania. nu stim ce ne rezerva viata, poate te vei intoarce in tara, poate vei merge in alta tara, dar romania din sufletul tau nu ti-o poate lua nimeni si o ai cu tine peste tot si in tot ce faci, chiar daca nu constientizezi mereu asta. pui suflet in fiecare margica, asa ca pe fiecare o stropesti cu putina romanie. 🙂

  5. Poate ca de-asta m-am si temut sa plec, sa nu pierd ceea ce ma tine aici inradacinata: familie, amintiri, cativa oameni dragi.
    Cred ca nu-i drept, totusi, ca atatia oameni tineri, valorosi, sunt nevoiti sa-si paraseasca tara pentru un trai mai bun… Exista tari minunate de adoptie, exista posibilitatea inchegarii unor prietenii si altundeva… Dar pentru mine ,”acasa” ramane aici in Romania. Indiferent de circumstante.

  6. Lola, îţi ţin pumnii, am încredere că vei face foarte bine tot ce ai plănuit. Ţara ta e cea din inima ta. Poveştile tale sunt în mărgele, ceea ce înseamnă foarte mult. Puţină lume are mărgele făcute cu dragoste, şi mai puţină lume ştie să le facă din dragoste. Casa te e mărgeua. Fii tu însăţi, eşti bine tu însăţi.
    Mircea

  7. @rasuplansu
    Mi se potriveste Portugalia, dar nici eu nu am sentimentul unei permanente aici. Cum bine ziceai, nu se stie niciodata ce ne rezerva viata.
    @Ileana cred ca si pentru cei care pleaca tot Romania ramane “acasa”.
    @SkyRain
    Uneori esti nevoit sa te duci departe pentru a descoperi ce e in inima ta.
    Multumesc de incredere!
    @Dee Dee probabil ideal e asa

  8. Exact, Lola… Daca as fi emigrat, tot aici l-as fi simtit pe “acasa”. De aceea am precizat: “indiferent de circumstante”.
    Banuiam ca si tu simti la fel, oricine te citeste isi da seama de asta.

  9. Eu sunt de moda veche, alexandra. Eu nu cred in ‘nici-nici’ ori ‘sau-sau’ Eu cred mai repede in ‘copac’ sau ‘pasare’. Ce ne-am fi facut, pe lumea asta, fara copaci ori radacini ? Unde si-ar fi pus pasarile cuibul, daca n-ar fi fost copaci ? Unde ar fi revenit, an de an pasarile, daca nu la cuibul lor ? Si atunci cand spun ‘cuib’ nu ma gandesc neaparat la minunea structurala alcatuita din crengutze, fire de iarba si pamant. Eu cred, ca orice am fi, pentru ca omul trebuie sa fie fericit in pielea lui, deci orice am fi, copac sau pasare, avem cu totzii niste radacini, fie ele si invizibile, care ne amintesc de unde/din ce ne tragem, avem un loc pe pamant unde dam seama de cele bune sau rele facute si ei, cei de dincolo vor intelege intotdeauna si ne vor sustine neconditzionat, pentru ca le apartzinem. Cel putzin, asa simt eu de fiecare data cand ma duc la ai mei sa le aprind o lumanare. Si sa crezi alexandra, ei exista si te sustzin neconditzionat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s