STRETCHING

 

Am plecat spre plaja ascultand suitele de Bach si m-am intors pe muzica lui Nelu Ploiesteanu trecand prin cumplita tristete a lumii.

Stiu ca suna patetic, dar e o stare  comuna, care ne cuprinde pe toti din simplul motiv ca suntem.

Plaja s-a umplut cu turisti de varsta a treia revarsati dintr-un autocar. Stateam trantita pe nisip. De-acolo, vedeam totul precis, cu o acuitate pe care altfel o pierd.

I-am privit trecand pe langa mine, aveau ceva induiosator, simteam cate-o coxartroza sau un reumatism, cate-o inima bolnava.

Ajunsi langa ocean s-au insufletit, dar corpurile anchilozate nu-i mai ajutau sa se manifeste, zvacnirea aceea de bucurie era exteriorizata jalnic. Mi-a venit sa plang. Serenitatea mea s-a dus dracului, iar in locul ei, ascutit, strigatul carnii a sunat sfasietor.

 

 

Sunt inca tanara, da, da… Ce daca ma doare spatele?

Vorba lui Dinescu:

 

 Sunt tanar, doamna, de aceea nu mai cred

oricat mi-ai spune timpul nu-si ascute gheara

si arcasii cetii spre mine-si reped

sagetile vestirii…Sunt tanar!

Buna seara!

 

 

 

In drum spre casa mi-a zis Nelu Ploiesteanu de inima albastra, si in mine era viata intaratata, clocotitoare, viata plesnindu-mi venele, VIATA.

 

Oricum de maine ma reapuc de stretching…

 

12 thoughts on “STRETCHING

  1. Si totusi… iti garantez ca se bucurau, chiar daca trupurile lor plangeau.
    Am inteles tarziu secretul “tineretii”: pasiunea. In tot ceea ce faci. Sa nu-ti para nimica o corvoada, ci in tot ceea ce faci sa pui suflet si rabdare, si infinita liniste. Sa lasi bucuria sa curga nestavilita prin tine, aceasta binecuvantare divina si lumina cu care toate pe acasta lume au fost daruite.
    Bunica mea a implinit anul acesta 94 de ani. Si inca mai iubeste viata, inca isi mai doreste in fiecare dimineata sa se bucure de frumusetea lumii… De cate ori isi vede nepotii pe care i-a crescut si stranepotii, i se umezesc ochii de fericire si recunostinta… ca mai este aici, cu noi.

  2. nu avem ce face, la un moment corpul ne tradeaza si imbatraneste. dar un suflet tanar este vital, pentru ca nu conteaza asa de mult cum iti exteriorizezi trairile, ci conteaza sa ai acele trairi. uneori imi simt sufletul de o mie de ani, dar totusi gasesc forta necesara sa nu las uratul sa imi domine viata. de aceea sunt fericita ca exista oameni frumosi pe lumea asta, si locuri ce ma indeamna la visare si la uitarea relelor.

  3. Citeam undeva,nu mai stiu unde,ca odata cu ce imbatranesti devii invizibil.Ma bucur ca tu i-ai observat,desi iti amintesc dureros de inevitabil.

  4. Poate ca voi fi un pic off topic,dar vorbim de trecerea noastra prin timp devenind viata noastra,pentru mine s a incheiat o etapa de viata si am ajuns la momentul cand a trebuit sa ma despart de oameni care mi-au fost o a 2a familie timp de cativa ani!Momentul in care am realizat ca nu vom mai fi alaturi zi de zi,ca povestea noastra intra in cufarul cu amintiri,in albume de fotografii,m am simtit intr un corp anchilozat ce nu mai voia sa se roteasca sa faca o acrobatie inapoi!
    Am pornit parca pe un topogan:ne vom transforma,vom deveni reumatici,cardiaci ,grasi ,cu riduri,dar unii pentru altii vom ramane mereu cei din intamplarile de la inceput de drum,tot timpul pusi pe sotii,mereu cu alta “abordare” personalizata a regulamentului!
    poate ca tocmai asta e frumusetea noastra,a oamenilor:cat de frumosi ajungem sa fim atunci cand am ajuns urati,cand viata si-a pus amprentele asupra noastra!

  5. Suntem in primul rand spirit, dar suntem carne si sange in acelasi timp. E mereu o lupta acolo.
    Am inabusit strigatul de ieri insa stiu cata forta are.
    Un om trecut de tinerete, care-si traia viata aproape ca un sfant, in unele momente imi spunea “vreau sa mai am o aventura” si vedeam in ochii lui o stralucire stranie.
    Oricat de sus ne ridicam spiritual stam mereu pe marginea prapastiei. Stiu asta de la cei care chiar s-au inaltat.

  6. Mie imi vine sa plang de cate ori vad oameni batrani…Corpul nu ii mai asculta…Imi dau seama cat timp si energie irosesc eu aiurea si cata nevoie am sa am de ele la batranete…Vreau sa traiesc frumos, ca sa pot imbatrani frumos…Va recomand un film la care m-a dus cu gandul acest post:’The Bucket List’.

  7. Exact acest preludiu a fost cadoul meu virtual catre prieteni pentru Pastele 2008… Pe mine ma emotioneaza intr-un fel aparte de cite ori il ascult… Multumesc ca mi-ai amintit de el!

  8. Si eu am fost adeseori impresionata de grupurile de batranei pe care le intalneam in strainatate.I-am admirat intotdeauna,dar destul de repede incantarea imi era umbrita de gandul trist care involuntar ma ducea la varstnicii de la noi. Majoritatea dintre ei nu-si permit sa calatoreasca,au o batranete atat de urata…
    Am inteles tarziu ca viata trebuie bine pretuita si ca de fapt tineretea sta cuibarita in sufletele noastre.Depinde doar de dorinta si intelepciunea fiecaruia cum stie sa ramana tanar la orice varsta.

  9. Ai maini frumoase, stiai ? 🙂

    Cat despre articolul scris … inca nu imi pot reveni/resemna cu faptul ca am trecut de 30 de ani… interesant, chiar acum cateva zile am vazut un grup de fete de 18 ani, iar tot ce am simtit a fost invidie 😦 … dar nu cred ca avem ce face … nu? Poate doar sa visam cu ochii deschisi 😉

  10. @Dee Dee o sa caut filmul. Nu-l stiu.
    @Nicoleta preludiul e si preferatul meu
    @Ramona una dintre obsesiile mele a fost sa nu ma prinda pensia in Romania.
    @Cristy invidia si revolta sunt omenesti(mai ales dupa 30 de ani 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s