Harta Orasului Suportabil

 

 

Barbatul meu e in Bucuresti si nu se simte prea confortabil. Cred ca e simplu de ghicit cauza. I se pare inacceptabil de urat, aglomerat si inabusitor.

 

Mie, de-aici, mi-e dor uneori, dor din ala cu lacrimi in ochi. Da’ eu iubesc un Bucuresti din bucatele, harta desenata de mine incalca orice topografie. Sunt marcate acolo numai locurile importante sentimental, strazile pe care m-am plimbat de drag, parcul in care m-am pupat prima oara, casele pe langa care am trecut ani de zile iubindu-le pana la ultimul detaliu, felinarele in noapte si cate si mai cate.

 

 

Vreau sa-i fiu ghid dragului meu in Orasul Suportabil, cel pe care l-a fotografiat doua veri la rand, dar nu-si dadea nimeni seama ca e vorba de  Bucuresti. In pozele lui era foarte frumos.

 

Daca harta nu respecta reguli atunci nici cronologia nu are cine stie ce importanta.

 

O sa incep turul de la banca din Cismigiu, aia de langa casa cu aer parizian unde ne placea sa ne inchipuim ca am locui, si in living ar fi neaparat pian ale carui sunete sa se auda din parc. Banca unde ne petreceam noptile fierbinti de vara  mancand sticks-uri cu mac.

 

O sa-l duc in jos, pe bulevard, spre Facultatea de Drept, intr-o sambata dimineata, dupa ce am luat micul dejun la Café Latte. Ne oprim la librarie, rasfoim carti si vorbim de muzica. Nu conteaza ca proprietarul locului manifesta un ingrozitor complex de superioritate. Marfa lui face toti banii.

 

Continuam plimbarea spre Cotroceniul din copilaria mea, cu strazi incarcate de zapada, batute seara de seara, alaturi de o fata simpatica si dogul german al vecinilor de la parter. Privim prin ferestre case boieresti cu tavane inalte, strabatute de grinzi maronii, cu arcade si mobile masive. Traversam strazile aceluiasi cartier in dupa-amieze lenese de august cand se aud doar gugustiucii si aerul miroase a praf stropit, iar curtile adanci dau putina racoare. Coaforul in care m-am tuns a la Mireille Mathieu, imediat  dupa moatea mamei, e acum o ruina, doar pe geam se mai vede vag scrisul albastru cu contururi albe .

 

 

Pe inserat, am lua cina la Pergola, carciumioara din dealul Filaretului, haladuind pana acolo prin ramasita de Bucuresti scapata de buldozere, dar mancata serios de paragina.

 

Stiu o trecere. Cum urci spre Mitropolie, pe partea stanga ajungi la ultima casa de pe deal. Pare mica, dar nu e. Inainte de ea sunt niste tufe care mascheaza pasajul cu pricina. Trebuie coborata o scara…dar nu va spun mai mult ca as strica bucuria curiosilor. Locul trebuie vazut nu povestit.

 

Zambaccian – o alta strada pe care am trece. Refugiul nostru din pauzele de pranz, in masina parcata la umbra, loc de vise si planuri, de cumintenii si taceri rontaind Poc Poc.

 

Casa din Washington e la doi pasi. Am scos-o din paragina si imi umple sufletul ca-n basmul cu fata mosului si fata babei cand cuptorul curatat ii dadea copilei cele bune placinte calde (salivam mereu la partea asta si mi le inchipuiam alivenci pline de branza ca la bunica). Trebuie s-o vedem!

 

 

As mai reface alaturi de el drumul din Aviatiei  pana pe Aviatorilor, neaparat intr-o dimineata insorita de octombrie cand lumina e mieroasa si ziua are promisiuni. A fost calea mea invatata piatra cu piatra.

 

In trei locuri as mai manca: la Belle époque, inele de ceapa si spanac cu oua, chiftelute de pui, la Baba pe Eminescu si specialitati libaneze, la Coin Vert.

 

Ne-ar da lacrimile in Poet Buzdugan unde el a crescut fericit.

 

Mi-ar placea, in final, sa raman putin singura la fereastra fostei mele camere de la etajul opt, sa vad Bucurestiul din noptile cand invatam si afara se auzeau tramvaie sau trenuri, cand aerul mirosea a gudron iar luminile tremurau, dandu-mi senzatia ca orasul respira. 

 

16 thoughts on “Harta Orasului Suportabil

  1. In fuga de netimp,de uitare ,graba si nervi,adaposteste o biata visatoare!:)
    Din nou ne intersectam si pot sa ti spun ca daca am visat pentru liceu Cismigiul aproape,s-a intamplat pentru facultate total neprevazut!
    Si zona aia pana in Cotroceni ,mi e tare draga!Nimic nu e intamplator:)asta imi place din ce in ce mai mult!
    Sambata dimineata sa iau la pas toate stradutele,parcul,librariile si anticariatele ,cautand peste tot parfumul vremurilor in care eleganta si bunul gust erau aici, la ele acasa!
    off topic:poate povestea vietii Rosei-Maria ai so scrii tu!:)

  2. pe harta mea personala n-ar lipsi cheiul dambovitei (in regie), transformat in loc romantic pe timpul studentiei, unde se bea bere la litru intre prieteni si se canta la chitara seara, club A, dragul de el, cu concerte de blues si seri de poezie, cu muzica zbantuita dar si cu cu maria tanase si gica petrescu la 4 dimineata :), terasa de la “motoare” si laptaria lui enache, cu seri de jam session de blues, o anume statie de autobuz din drumul taberei, in care se afla un chiosc de la care cumparam saptamanal si ieftin casete cu o muzica extraordinara, o anume casa dintr-un cartier boieresc, casa in care am vazut pentru prima oara piele de cordoba 🙂 si unde te priveau strasnic portrete de stramosi galanti si mustaciosi si de dame cu palarie si manusi de dantela si cocuri enorme (acolo am atacat intr-o vreme limba franceza), cotroceniul dupa o ploaie de vara… si as putea continua dar m-am emotionat.

  3. nu am trait in bucuresti si am fugit toata viata de ideea unei mutari acolo, care la un moment dat parea inevitabila. unele din locurile de pe harta ta imi sunt si mie dragi si in momentele rare cand sunt nevoita sa fac un drum in capitala sunt relaxarea mea inainte de a imi lua din nou zborul spre casa. dar am simtit mereu o nostalgie dupa bucurestii de alta data. acum praful si mizeria si domina acest oras odata asa de reconfortant si plin de parfumuri atragatoare, de oameni deosebiti.

  4. Da,dar uite ca are cine sa scuture imaginile de praf,sa le stearga cu maneca inca uda de lacrimi si spere,in secret,ca inca nu e totul pierdut…

  5. Pana la urma vedem ce vrem sa vedem. Bucurestiul e doar un oras ca toate celelalte. Si stralucitorul Paris are portia lui generoasa de mizerie, saracii, periferiile, dar cine il viziteaza cu gandul la ele?

  6. Mi-ati facut dor de Bucuresti, unde rareori ajung!…
    Norocosi cei care-l aveti in sange, in amintirile copilariei si adolescentei!…
    E intr-adevar un oras rezonant, ce are multe de spus.

  7. Bucurestiul este un oras viu si depinde cine ,cum se uita la el dar el are nevoie de oameni care sa-l iubeasca, iar un blog care merita felicitari, ai un stil superb de-a scrie, despre Bucuresti am scris multe pagini si tot restanta sunt,simt ca pot scrie despre el cuvinte fara sfarsit, Bucurestiul meu are Centrul Istoric ,are strada Smardan cu cladirile ei care au multe povesti de spus ca si margelele tale, are Calea Victoriei , pe Edgar Quinet Cofetaria Capsa unde amandinele au gustul copilariei…stop joc , sunt f multe amintiri, superb subiect Lola :), te pup!

  8. Ai avut o idee grozava!Mi-a facut mare placere ca sa ma intorc in timp, sa ma plimb prin oras cu ajutorul amintirilor,avandu-te ghid(ghidusica).Am copilarit in blocurile din Panduri,aveam curte,dar am facut multe nazbatii prin Cotroceni,sanius pe dealulTacalie,ascunselea,..Ce viata minunata lipsita de griji!Multe zone enumerate de tine mi-au trezit nostalgii. Totusi ultimele tale randuri m-au pus pe ganduri mai serioase. Am descifrat si am admirat la tine demnitatea asumarii NEAJUNSULUI de dragoste,poate afectiune,acumulata in perioada copilariei,in comparatie cu jumatatea ta, care,,in Poet Buzdugan a crescut fericit”.
    Felicitari pentru subiectele alese si stilul frumos de a scrie!

  9. In timp mi-am dat seama ca nu perfectiunea unei persoane, sau a unui loc te face sa le iubesti. Dragostea tine de cu totul alte resorturi, e altceva decat reactia la bun sau frumos.
    Oricate gropi, noxe, praf, constructii urate ar avea Bucurestiul real nu poate umbri frumusetea celui afectiv.
    Va multumesc ca ati completat harta cu locurile preferate, cu amintirile si emotiile voastre

  10. Nu am crescut in Bucuresti. Orasul m-a acceptat asa cum l-am acceptat si eu pe el. Nu dintr-o data, ci pas cu pas ne-am descoperit ca intr-o frumoasa poveste de iubire. Bucurestiul meu e frumos, intocmai ca al vostru…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s