ECHILIBRU

 

 

Imi pare rau pentru zilele mohorate, dar fara ele n-ar mai exista cele stralucitoare.

Eu, cea din fotografie, am disparut pentru totdeauna. Ireversibil.

 

 

 

Nu sunt mai buna sau mai rea, sunt diferita prin ce-am acumulat sau pierdut.

E ciudat cum toate tind, de fapt, catre zero si cred din ce in ce mai mult ca asta inseamna echilibru.

Am mai aflat despre oameni fara sa-i pot intelege, doar accepta, am iubit si-am uitat, am avut grija si am neglijat, am fost disciplinata si lenesa, puternica si slaba…am fost pur si simplu.

 

 

 

Sunt spaime care ma alearga toata noaptea, fiori reci pe spinare…

Intrebarile si cautarea, linistea si nelinistea, nemultumirea, neincrederea, dorinta de a da, lehamitea, pasiunea, oamenii din viata mea.

Se amesteca toate, prind contur dupa care si-l pierd precum fumul.

Viata mea – tot acest amalgam de trairi, toate aceste personaje. Fascinanta prin complexitate, prin clar-obscur, prin lipsa de sens si totusi prin speranta.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s