Maria Maria….
Este o melodie care-i place ei tare mult…stiu ca cineva i-a dedicat melodia asta odata .
Desi o iubesc foarte tare pe aceasta Marie, inca nu i-am arat unul din secretele mele – ceva ce am scris intr-o sambata, acum 3 saptamani:
“E plina lumea de oameni ciudati, oameni care se hranesc din ciudateniile lor – si asta sunt eu.
Este foarte trist sa razi singur….sa stii din momentul in care vezi ceva amuzant, ca nu te va intelege daca razi.
E sfasaietor sa astepti la nesfarsit o mangaiere
O mangaiere care nu mai vine!!!
Nu vine nici o jignire. Macar atat!….ar fi mult mai bine.
Totul pluteste in suferinta asteptarii…
Ciudat!
Poate maine o sa rad – de fapt imi propun in fiecare zi, dar de bizareria asta chiar nu pot inca sa rad.
O rana imi strabate creierul, imina, unghiile.
E grotesc ca oamenii pot suferi din atat.
Mi-ar fi placut sa fiu o pasare…o lebada,
Sa ma iubeasca toata viata numai pe mine.”
Micuta Maria, sper sa te bucuri daca o sa citesti asta, pentru ca vineri noaptea, pe 14.06, intre 24:00 si 01:00, am ras si m-am simtit cu adevarat iubita …si asta datorita farmecelor tale, de care stiu ca esti constienta …
zana iubita
La prima vedere curajul e asociat cu gesturi marete, eroice. Curajosi erau domnitorii in cartea de istorie, cuceritorii lumii, indraznetii care au descoperit America sau Polul nord, etc.
Curajul este cu predilectie un atribut masculin. Indrazneala barbatilor se face publica, se ridica in slavi.
Nimic de zis. Admir barbatii, dar ce ai scris e o proba de curaj care azi m-a facut sa plang.
In comparatie cu cei despre care ziceam mai sus, nimic eroic, dar daca te-ar cunoaste lumea… daca ar sti cat de discreta si zambitoare esti, daca ar sti ca nu te plangi niciodata, ca desi te cunosc de mult timp e prima oara cand citesc cat de mult te doare, atunci cu siguranta ar considera, la fel ca mine, gestul tau de deschidere ca sa alini durerea altcuiva, unul foarte curajos.
ce bine ca ne-am gasit….
sa na alinam pe rand.
suntem niste femei interesante, fiecare frumoasa in felul ei, fiecare cu micile ei bucurii, dar si dureri si lacrimi.
mi-e dor sa stam de vorba la o cafea si sa radem.
June 16, 2008 at 12:03 pm
Maria Maria….
.
Este o melodie care-i place ei tare mult…stiu ca cineva i-a dedicat melodia asta odata
Desi o iubesc foarte tare pe aceasta Marie, inca nu i-am arat unul din secretele mele – ceva ce am scris intr-o sambata, acum 3 saptamani:
“E plina lumea de oameni ciudati, oameni care se hranesc din ciudateniile lor – si asta sunt eu.
Este foarte trist sa razi singur….sa stii din momentul in care vezi ceva amuzant, ca nu te va intelege daca razi.
E sfasaietor sa astepti la nesfarsit o mangaiere
O mangaiere care nu mai vine!!!
Nu vine nici o jignire. Macar atat!….ar fi mult mai bine.
Totul pluteste in suferinta asteptarii…
Ciudat!
Poate maine o sa rad – de fapt imi propun in fiecare zi, dar de bizareria asta chiar nu pot inca sa rad.
O rana imi strabate creierul, imina, unghiile.
E grotesc ca oamenii pot suferi din atat.
Mi-ar fi placut sa fiu o pasare…o lebada,
Sa ma iubeasca toata viata numai pe mine.”
Micuta Maria, sper sa te bucuri daca o sa citesti asta, pentru ca vineri noaptea, pe 14.06, intre 24:00 si 01:00, am ras si m-am simtit cu adevarat iubita
…si asta datorita farmecelor tale, de care stiu ca esti constienta
…
June 16, 2008 at 1:14 pm
Dragele mele….
June 16, 2008 at 4:06 pm
zana iubita
La prima vedere curajul e asociat cu gesturi marete, eroice. Curajosi erau domnitorii in cartea de istorie, cuceritorii lumii, indraznetii care au descoperit America sau Polul nord, etc.
Curajul este cu predilectie un atribut masculin. Indrazneala barbatilor se face publica, se ridica in slavi.
Nimic de zis. Admir barbatii, dar ce ai scris e o proba de curaj care azi m-a facut sa plang.
In comparatie cu cei despre care ziceam mai sus, nimic eroic, dar daca te-ar cunoaste lumea… daca ar sti cat de discreta si zambitoare esti, daca ar sti ca nu te plangi niciodata, ca desi te cunosc de mult timp e prima oara cand citesc cat de mult te doare, atunci cu siguranta ar considera, la fel ca mine, gestul tau de deschidere ca sa alini durerea altcuiva, unul foarte curajos.
June 17, 2008 at 8:35 pm
ce bine ca ne-am gasit….
sa na alinam pe rand.
suntem niste femei interesante, fiecare frumoasa in felul ei, fiecare cu micile ei bucurii, dar si dureri si lacrimi.
mi-e dor sa stam de vorba la o cafea si sa radem.
June 17, 2008 at 10:43 pm
Si mie mi-e dor.
Meritam o cafea si prajituri si tot felul de rasfaturi, pentru ca viata e oricum prea complicata