Azi e ordine peste tot. In viata, dulapuri, acte, in listele de comenzi. Normal ca nu va tine prea mult, dar din cand in cand mi-e necesara. Ma ajuta sa-mi organizez mintea.
Mi-am petrecut noaptea printre povestile voastre ce trebuie sa vina pe lume rostogolindu-se. Toate sunt acolo. Le-am recitit, le-am reasezat in pagina, le-am simtit vii asteptandu-ma linistite. A fost o noapte plina, vibranta, ca de Craciun. Sunt recunoscatoare pentru imensele daruri pe care mi le-ati facut. Va multumesc!
Mi-ar placea sa pot lucra mult si repede, dar nu pot. Intamplarile au ritmul lor. Nu vreau sa tradez pe nimeni, nu vreau sa fac ceva doar sa fie facut, fiecare poveste e importanta si ii acord spatiul necesar. Unele se lasa spuse usor, altele greu. Incerc sa ma imprietenesc cu timpul atunci cand pare sa-mi fie potrivnic. Nu-mi luati tacerea ca fiind lipsa de respect. E vorba doar de limitele mele omenesti. Munca mi se confunda cu viata, se impletesc atat de strans incat orice modulatie de-o parte se simte imediat in cealalta.
Au fost zile cand n-am putut face nimic. Cine si-ar fi dorit margele cuprinzand disperare, gol, lipsa de incredere, furie? In zilele alea m-am dus departe sa ma curat.
Au fost zile dedicate altor lucruri pentru ca viata cuprinde atatea. Le-am acordat si lor atentie pentru ca nimic nu e mai putin important. Stiu despre fragilul echilibru al lucrurilor si n-am de gand sa-l stric. Nu vorbesc aiurea despre bucurie, despre dragoste, despre a fi cu totul in clipa si in ceea ce fac. Cuvintele sunt degeaba daca raman doar cuvinte desi suna atat de frumos. Am ales sa practic toate astea. Nu ma plang, nici nu vreau sa ma justific. E doar momentul meu de curatenie generala, un nou inceput. Il sarbatoresc asa, spunandu-va sa aveti incredere in dragostea mea tacuta si sa va eliberati de timp, pentru ca nu e decat o conventie.
