Pentru ca am fost plecata va aduc noutati.
Ce e mai bun decat putina serenitate?
Stiti starea aia…cand te asezi pe burta, in iarba si observi lucruri pe care nu le-ai mai vazut, si te gandesti la altele descoperindu-le diferite sau nu te mai gandesti la nimic, doar simti cum soarele iti incalzeste tricoul, care-ti incalzeste pielea, care-ti incalzeste oasele, etc.

Iarba e racoroasa, verde, te gadila pe solduri, unde tricoul s-a ridicat.
Tot ea ascunde o lume mica, mica pentru care, te gandesti amuzata, poti fi de-a dreptul inspaimantatoare.
O furnica traieste clipe dramatice cand iti lasi palma pe pamant si cu gandul asta o asezi usor, precaut sa nu faca biata atac de cord.
Deja inchizi ochii si totul zumzaie…
Ce-o fi mai departe? Sub iarba, sub pamant, o fi alta lume? Mai mica sau mai mare?
















