ORANGE&FUCSIA

Adina si Delia sunt nascute in aceeasi zi. Ascunzandu-se dupa atribute de oameni mari: pragmatism, perfectionism, etc… sunt de fapt doua visatoare. Anul acesta e marcat de magica cifra 3 pentru ele.

Au vrut margele gemene sa povesteasca despre dragoste, despre copiii ce sau nascut sau urmeaza sa vina pe lume curand, despre bucuria de a trai, despre norocul de a avea suflete asemenea. Am daruit fiecareia 3 bile din colierul celeilalte.

Mi-a venit sa le fac margele colorate, ca un cocktail pentru fete. Mi le inchipui conspirand tot timpul cate ceva, impartasindu-si secrete, traind impreuna bine si rau, sprijinindu-se.

Cea care mi-a scris e Delia si scrisoarea ei incepea asa:
Povestea mea este una vesela, este o poveste de dragoste. Dragostea are atatea fete, incat, atunci cand vine vorba despre ea, nu stii pe care s-o privesti mai intai: dragostea pentru iubitul tau, dragostea de mama, dragostea de fiica, dragostea pentru oameni in general, dragostea pentru tot ceea ce ne inconjoara, dragostea pentru prietenii apropiati sau dragostea pentru Dumnezeu. Astazi vreau sa-ti marturisesc dragostea pentru finuta mea, Adina…

ALEXANDREI

Mai sunt cateva zile si trec oceanul. E ireal. Ma duc din cand in cand sa ma uit la pasaport si la bilet. Da, sunt acolo cu viza, cu date, cu tot.  Deci nu visez…

Ce simteau oare taranii ardeleni plecand cu vaporul spre Lumea Noua? Cu siguranta mirare in care as vrea sa fim identici.

Ieri am recitit “Cartea plecarii mele” – dedicata lui Viorel Cosor, artist plastic.

E scrisa de Alexandra. Stiu, ma va certa iar ca o pun pe piedestal, dar zic “Alexandra scrie genial”.Pentru ca, intr-o zi, va fi o carte pe hartie n-am sa dezvalui din ea decat ultimul paragraf, care la randul lui nu dezvaluie nimic, ba chiar incita.

„Aceasta este cartea mea. Singura carte pe care am scris-o vreodata. Se deosebetse de alte carti prin faptul ca a fost scrisa pe 2 continente. Mai are personajul viorelcosor. Este cartea mea, care va fi citita de neamuri si de prieteni. Este o carte scrisa in mai multe etape, are cenzuri, are copilarii si maturitati. Este o carte care s-a lasat mult asteptata. Dar este cartea mea.”

Eu n-am putut niciodata sa-mi tin bucuriile secrete. Simt nevoia sa le impartasesc asa, calde, vii, pulsand. Noaptea trecuta am stat treaza pana in zori si am lucrat tabloul inspirat din cartea Alexandrei. I-l voi face cadou si asta trebuia sa fie o surpriza, dar nu ii puteam vorbi la fel despre febra noptii trecute, peste doua saptamani. S-ar fi stins emotiile clipei, vibratia pe care o simteam in degete cautand culorile potrivite, fierbinteala fruntii, frisoanele. Am mereu frisoane cand ma viziteaza ideile. E atata claritate in spatiul unde se nasc, si mai e ceva ce nu poate fi povestit. Fara sa fie secret e intraductibil.

Multumesc Alexandra!

PENTRU BUNICA

Bunicii mele vegetale cu dragoste.

Da, bunica e o salcie cu frunze albastre, cu radacini puternice si tulpina mladioasa. N-a reusit s-o rupa nici o furtuna, desi au trecut atatea peste ea.

Bunicii mele albastre cu dragoste…

pentru ca statea cuminte, cu mainile impreunate in poala, intr-o noapte instelata pe veranda. In faracuvintele ei era toata intelepciunea lumii, in asprimea palmelor toata truda si in frumosii ei ochi se reflectau stelele.

 

“Frunza verde de albastru,

ma doare un cal maiastru,

ca am zis doar un cuvânt

despre întregul pamânt,

si de bine-am zis de morti

si de sase-am zis la sorti,

si am zis unu de doi

si zapada de noroi,

si am vrut sa fac cu gura

focul ce-l facea arsura”

Nichita Stanescu

Bunicii mele care le-a dus pe toate fara sa se planga, CU DRAGOSTE…

SERENITY BOX 2

Serenity box – dar de la EL pentru EA in numele DRAGOSTEI.

E al doilea an cand sunt mesagerul. Imi place continuitatea.
“El arbol” se cheama lucrarea. Un copac viu care-si arata vulnerabilitatea si forta, un copac fiinta, cu suflet ca noi toti, cu inima tinuta la vedere, cu sange si rod, cu recunostinta si mirare. Facandu-l am plans pentru ca l-am simtit venind de dincolo de mine, intrupand insasi viata.

Indragostitilor le urez “miracol!” si insotesc darul de versurile aceluiasi poet ca si anul trecut:

“Tu esti felurita la nesfarsit in exuberanta universului
Doamna cu multiple maretii!
Calea ta este semanata cu lumini,
Atingerea ta face sa se nasca flori,
Trena rochiei tale matura un dans de stele
Si muzica ta cu note diverse isi afla ecoul printre nenumaratele lumi.
Dar unica in misterul necunoscut al sufletului,
o, Doamna a tacerii si singuratatii,
iata, te-ai preschimbat in corola de lotus pe tulpina
Iubirii… “

Rabindranath Tagore

DARUL ADEI

“Ada s-a nascut pe 11 Iunie 2009, plange doar daca ii e foame si ii place sa ne jucam cu ea , sa ii facem masaj si sa doarma pe burtica lui tati. La baita sta f cuminte. Ar fi trebuit sa fie un mic delfinas, sa se nasca in apa, insa exact pe expulzie au aparut ceva probleme si medicul a decis nastere pe uscat. Va fi insa o ratusca  “

Sunt acvatice, sunt despre inceputuri, sunt despre un copil pe nume Ada.

Cuprind tacerea adancurilor din care toate iau fiinta si miracolul. Vorbesc despre calatorie, spatiul interior, infinit, despre steaua sub care ne nastem.

LEUCANTHEMUM VULGARE ?

Margaretele (Leucanthemum vulgare) sunt flori de câmp, care pot fi întâlnite frecvent pe păşuni şi pajişti. Ele fac parte din familia Asteraceae.

Margareta este o plantă perenă cu tulpina ierboasă, care poate atinge o înălţime între 30 – 60 cm. Are o tulpină neramificată care prezintă pe secţiune transversală muchii. Frunzele sunt lobate dinţat, şi nu sunt aşezate perechi pe tulpină. Petalele sunt albe, dispuse pe un singur rând.

Cat de putin ne mai permit definitiile sa simtim.

Descrisa la modul didactic o floare isi pierde toata frumusetea.

In schimb, privita fara pretentia ca stim totul despre ea, poate fi o neasteptata cale de acces catre miraculos.

IA-TI MIREASA ZIUA BUNA

Cum promiteam ieri, siragul de nunta al Gabrielei.

Margele noi si cantec vechi …

Ia-ti mireasa ziua buna
De la tata de la muma
De la frati de la surori
De la gradina cu flori
De la fir de busuioc
De la fete de la joc
De la fir de siminic
De la drag de ii pocni

DARURI DE NUNTA

Se marita Gabi, verisoara mea de la Campulung. N-am sa pot merge la nunta pentru ca este exact in prima zi a marsului.

Mi-as fi dorit sa fiu langa ea.  Sunt foarte rare ocaziile cand ne intalnim acum.

O stiu de cand s-a nascut si indiferent pe unde ne-a imprastiat viata sau cati ani au trecut, in clipa in care vorbim se leaga firul instantaneu.

Am impartit, in copilarie, veri si ierni fabuloase, am crescut impreuna, am avut secrete, am fumat, am vorbit nopti in sir.
Si acum vorbim mult, ultima noastra convorbire pe mess a durat 3 ore.
E o femeie puternica, echilibrata, e un om curajos care a trebuit sa razbata si a facut-o admirabil.
Darurile mele nu sunt mare lucru, insa am pus tot sufletul si sper sa-i poarte noroc.
I-am desenat modelul de invitatie. A vrut ceva simplu care sa para de demult.

Marturiile pastreaza ideea.

I-am facut si colierul, dar vi-l arat maine pentru ca nu s-a uscat.

Vor fi toate ca din timpuri vechi pe care si ea le iubeste.

Ca misiunea sa fie completa am in vedere margele pentru bunica, Nana si Ali, cealalta verisoara.

Nu compenseaza lipsa mea, insa toate acestea sper sa ma faca, intr-un fel, prezenta la nunta.

FRAGI

Am repetat margelele cu fragi si asa am putut sa le fotografiez in varianta lor finala. Le-am mai aratat pe primele, surprinse la uscat chiar in noaptea facerii lor.

Siragul asta ma emotioneaza intr-un fel straniu. Desi lucrand mi-e familiara fiecare bila, in clipa in care inchei colierul am senzatia ca-l vad pentru prima oara. Ma cuprinde un fel de sfiala si de mirare in fata lui.

Trecandu-mi degetele peste micile fructe rosii, in relief, imi amintesc de mirosul innebunitor care se raspandea pana departe cand bunica punea dulceata la fiert, apoi de borcanele legate cu celofan pe care le tinea in servanta din camera buna. Imi mai amintesc fragii proaspat culesi peste care turnam smantana si ii mancam cu mamaliga fierbinte. Intre racoarea smantanii si fierbinteala mamaligii, erau o dumnezeiasca bucurie.

Aceeasi atingere ma duce pe vremea cand bunicul ne arata locuri prin padure lasandu-ne sa descoperim singuri, una cate una, bobitele rosii care se ascundeau dupa frunze. Chiuiam fericiti la fiecare noua descoperire si el probabil zambea auzindu-ne…

FEMEI SI INGERI

Azi am terminat „Femei si ingeri”.

Atat am de spus, dar redau textul care le-a inspirat…

“Pe scurt..povestea – pentru ca exista o poveste, ca in spatele fiecarui lucru care ne inconjoara – deci..pe scurt povestea este cam asa – anul acesta, de curand..am fost diagnosticata cu o tumora cerebrala – cam complicata treaba in Romania, la nivelul sistemului nostru medical aflat in declin, dar si tinut cu capul sub apa, poate-poate se ineaca mai repede.

Vestea am primit-o ca pe un ciocan in moalele capului – fara menajamente – in 2 minute cel muuult, in timp ce ma ridicam de pe masa de investigatie (tomografie) – simplu si la obiect – “dra, avem o problema, aveti o tumoare, trebuie sa va operati. Buna ziua- mai asteptam si un alt pacient” (incantator….). Aveti o tumoare, la revedere, afara ca mai asteptam pe cineva…

E normal sa fii oarecum socat, mai ales ca langa mine nu era niciun membru al familiei – atunci a aparut omul care avea sa imi sustina psihicul catre o renastere si catre o noua viata. Este mama prietenului meu, care mi-a fost alaturi in orice moment din noapte sau zi cand am avut nevoie de ajutor sau de sprijin sau de orice.

Ea a gasit medicul,spitalul, banii pentru interventie, ea mi-a dat increderea in mine, ea mi-a tradus starile de teama si le-a transformat in optimism si credinta, ea m-a gasit si m-a pus in fata mea insami, ea m-a tinut de mana cand durerile erau mari, ea mi-a adus pijamale cu puisori la spital si iaurt cu fructe cand imi era sete si m-a salvat de la macel.

A gasit un medic adevarat si mi-a insuflat increderea in el, m-a ajutat sa ma inteleg si sa trec peste diverse traume, mi-a scris un plan de vindecare si regasire prin sine si a stat la capataiul meu rugandu-se sa imi revin dupa operatie.

Faptul ca la 12 ore m-am ridicat si am mers si ca dupa alte 2 zile am fost externata si ca acum nu am nicio problema si traiesc – i-l datorez…dupa cum ii datorez si iertarea si bunatatea pe care mi le-a insuflat – am putut sa iert un tata abuziv si alcoolic, o mama absenta, o copilarie trista, fara jucarii, in lipsuri, niste bunici care nu m-au iubit..am putut sa iert mult.

As vrea, daca poti si ai timpul necesar sa ma ajuti sa ii ofer acestei doamne un sirag de margele cu totul deosebit, prin care sa ii multumesc pentru faptul ca m-a ajutat sa lupt pentru viata si m-a ajutat sa vad ce inseamna esenta existentei si lucrurile care conteaza, un sirag prin care sa ii arat ca a creat un om nou, ca a salvat o viata, ca a stat la capataiul unui om parasit caruia i-a aratat afectiune - pentru toate sa stie ca ii multumesc.”