Anii 60-70 imi starnesc nostalgii. Am aparut prea tarziu ca sa-i inteleg atunci, dar uitandu-ma in urma cred ca au reprezentat o perioada extraordinara a omenirii. Spiritualitate, poezie, revolta, eliberare, intoarcere la natura, inocenta, muzica… Jim Morrison, Janice Joplin, The Beatles, Bob Dilan…
“Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.
Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.”
La Koln am cumparat un parfm reconstituit dupa o reteta originala, de-atunci. Inainte sa ma asez la scris mi-am pus o picatura pe incheietura mainii stangi.
Si inainte sa ma apuc de margelele hippie m-am parfumat. Pe urma am revazut un film la care ma tot gandisem, difuzat, intamplator, chiar cand aveam nevoie de el, am ascultat The Doors si mi-am lasat mintea libera. Habar n-aveam ce voi desena pe urmatoarea margica. Am alunecat pe linii, alternand geometricul cu fluidul, lasand culorile sa se ceara una pe alta. N-am avut reguli sau idee ce va iesi.
Vladimir a trecut pe langa mine si m-a intrebat „Ce faci tu frumos acolo?”
„Nu stiu precis”, i-am raspuns si asta era adevarul.
