Levantul, vant fierbinte, african, aducand cu sine miresmele desertului si soaptele aspre ale tuaregilor, s-a pornit sa sufle intr-o noapte. Stateam in gradina, iar intunericul era deplin. Intai a fost ca o chemare, apoi ca o mangaiere facand frunzele si trandafirii sa fosneasca.
Vartejuri de praf auriu imprastiate printr-o necunoscuta vraja luminau locul lasand sa se vada Fata Morgana dansand. In nopti din astea e imposibil sa mai dormi…
“Incredible India” e la a treia transformare. De a doua nici nu-mi mai aminteam. Primul sirag, lucrat cu o mana destul de nesigura, s-a ratacit anul trecut, odata cu tot pachetul pentru Green Fair.
Acum pregatesc margele pentru Targul de bijuterie contemporana din 4 aprilie de la Carturesti. Inca nu mi-au trimis organizatori afisul, sa anunt oficial, dar voi fi acolo, asa neoficial cum va zic.
Primul sirag lucrat pentru targ a fost Incredible India. Am simtit nevoia sa-l refac, sa-l mai finisez pastrandu-i totusi elementele.
Tin mult la elefant ca simbol.Se zice ca: “În tradiţia hindusă, el este simbolul forţei uriaşe. Existenţa sa e asociată memoriei, înţelepciunii, puterii, vârstei şi tuturor înzestrărilor care sunt înnăscute sau dobândite.În general, în India, elefantul este un simbol al bogăţiei materiale şi spirituale totodată. În anumite scrieri hinduse vechi, prezenţa elefantului simbolizează capacitatea uriaşă a conştiinţei individuale de a înmagazina o bogată experienţă de viaţă.”
Pe margelele mele elefantii sunt mici, in culori fistichii, cu buline, ceea ce trebuie luat, ca o interpretare dragastoasa si nu ca o lipsa de consideratie.
EVERYTHING, AS IT IS
The sky cloudy, grey, it’s warm,
almost stifling. We walk
along the gravel road, the country road
The pines, their shoots
The warm dampness in the greenhouse. We drink
coffee, black coffee, buy scevola,
two garlic plants, a tomato plant, celery
Back along the road
The sky’s globe, clouds in layers. I long to be
nowhere else but here.
HENRIKA RINGBOM (b. 1962) is a Finland-Swedish poet, who also writes prose and essays. She has published four collections of poems, the latest of which Den vita vinthunden (The White Greyhound, 2001), and a novel.
>Fabuloasa Vivian Westwood + clasicul Burberry + scottish kilt-ul = Ecossaise = LOVE
Alaturi de pantofii de lac, de cei cu bareta, sau de rochiile anilor ’40, ecossaise-ul e una dintre obsesiile mele vestimentare.
Ecossaise pentru ca se potriveste cu iarna, pentru ca e chic, pentru ca mi se pare foarte rafinat si infinit ca modele.
Margele ecossaise…de ce nu?
Se numesc “Brau”. Le va purta o doamna care nu vorbeste romaneste.
Am avut libertate totala in alegerea modelului si m-am intors la un element vechi, de port popular, de arhitectura sacra.
Braul încingand mijlocul, face legatura între individ (unu) si univers (tot), tinîndu-l legat de axa vieii sale. Prin legatura lui simbolica are efect de linistire asupra celui care-l poarta, dandu-i totodata siguranta si putere.
Prin prezenta braului se materializeaza un jurmânt, o angajare sfânta, având valoare initiatica, sacralizanta. Poate deveni o emblema, un semn care proclama puterea, cu care este investit purtatorul lui.
Braul este mentionat în ritualurile si traditiile multor popoare.
Biblia considera ca cingatoarea este simbolul unirii strânse, al legaturii constante dintre om si Dumnezeu.
Braul ocroteste de duhurile rele, fiind si însemnul cumpatarii.
Avea Ileana ochi de soare
Şi galben păr, un lan de grâu;
Vestmânt avea ţesut în floare
Şi-un brâu purta pe-ncingătoare,
Cum n-a mai fost pe lume brâu.
(G. Cosbuc)
Cautam culoare si a iesit… bratara. Voiam un turcoaz aprins, foarte puternic. Am obtinut unul mai stins, dar frumos, oriental, si mi-a parut rau sa-l risipesc. Asa s-au vazut colorate cateva bile, sa ramana amintire sau proba pentru viitoarele incercari.
Desi initial ma gandisem sa le folosesc la comparatii de culoare, cand stateau sa se usuce mi-au dat alte idei. Prea putine pentru un colier, dar suficiente pentru o bratara, la care am folosit si alte lucruri, cumparate doar pentru ca mi s-au parut irezistibile – micile piese de arama, clopotelul si panglica.
Nu am avut de gand sa le pun vreodata impreuna, dar acum s-au cerut unele pe altele, iar alaturarea lor m-a dus cu gandul intr-o cafenea turceasca. Divane joase, tavi mari, aramii, ceai mentolat si ceata parfumata de narghilea. Clopotelul se aude ca o neliniste, ma emotioneaza si il inchipui legat la incheietura unei dansatoare. Sa-nceapa muzica!
V-am spus deja ca, alaturi de ZEBRA, mai am o bratara noua.
Mi-a placut, ca experiment, lucrul pe alt material, m-am desfasurat intr-un spatiu mai larg, am gasit alte dimensiuni si geometrii, dar prefer in continuare lutul – bucuria mea cea mai mare.
Am glumit de multe ori pe seama „ingredientelor secrete” care ar face margelele speciale, dar adevarul e, ca pe langa pamant, apa si vopseluri contin probabil zilnica mea dorinta de a le face, starea buna cu care imi traiesc zilele, eliberarea.
Sunt doar eu invartind rotocoale de lut sau vopsind, sunt doar eu intr-o ameteala de idei din care se infiripa cate una mai tare si ma bantuie pana ii dau viata.
Solitudinea asta e buna.
Imi da un fel de egalitate fata de tot.
Rutina, disciplina, oboseala isi au rostul lor, parca ma incearca cineva sa vada daca sunt suficient de serioasa, pentru ca ce se obtine usor se duce usor sau ti se suie la cap. Unii au fost amuzati ca fac o treaba atat de neinsemnata cu toata energia, unii au fost uimiti. Indiferent ce ar crede unii si altii imi vad in continuare de treaba.
Am pierdut un pachet consistent cu margelele pentru Green fair.
A disparut pur si simplu.
Ghiseul postei la care l-am depus era probabil capatul unei gauri negre sau altarul vreunei zeitati capricioase, dornica de ofrande.
Nici o sansa sa-i mai dau de urma. In fine, nu m-am gandit la valoarea in bani ci la toata munca.
De cate ori inchei un sirag mi se pare ca n-am sa ma mai pot apuca de urmatorul.
Odata cu funda leg multe alte lucruri. E satisfactia lucrului dus la bun sfarsit, dar si altceva, semana cu oboseala, dar nu e doar atat.
Poate e nevoie si de sacrificiu, o fi tot o incercare, mi-am zis si supararea a disparut.
Mesterul Manole saracu’ s-a chinuit mai mult decat mine, se intampla chestii chiar grave pe lume si oamenii pierd intr-o clipa tot ce aveau. Pastrand proportiile nu mi s-a intamplat mare lucru.
Voi continua sa lucrez atat timp cat asta imi va da sens.
INDIAN SUMMER au ajuns in Maroc, plimbate de IOANA
“Sunt cu rochia pe care am cumparat-o din Salina special pentru margelele “Indian Summer”, in Marrakesh intr-un restaurant senzational…Bo-Zin!” Ioana
Indian summer is a name given to a period of sunny, warm weather in autumn, not long before winter.
Usually occurring after the first frost, Indian summer can be in September, October and/or early November in the northern hemisphere, and March, April and/or early May in the Southern hemisphere. It can persist for a few days or extend to a week or more.
Si o noua versiune la INDIAN SUMMER, intr-o alta gama cromatica, inspirata de apusurile autumnale din Mozambique.
si pentru a intra cu adevata in stare…. DOORS, cu melodia INDIAN SUMMER … enjoy:
BARIZ – broboada de lana fina asortata la fragment de cantec popular vechi…asa pentru atmosfera
Fa Marie cu bariz, măi
De ce vrei să te măriţi, măi
Te grăbeşti la măritat, măi
Ca floarea la scuturat, măi
Floarea înfloreşte-odată
Dar tu nu te mai faci fată
La-la-lai-la, la-la-lai-la
HYPNOTIC ETHNO
Geometrie plana, elemente simple, repetate pana devin un intreg. Nimic complicat desi asa lasa impresia.
