LEUCANTHEMUM VULGARE ?

Margaretele (Leucanthemum vulgare) sunt flori de câmp, care pot fi întâlnite frecvent pe păşuni şi pajişti. Ele fac parte din familia Asteraceae.

Margareta este o plantă perenă cu tulpina ierboasă, care poate atinge o înălţime între 30 – 60 cm. Are o tulpină neramificată care prezintă pe secţiune transversală muchii. Frunzele sunt lobate dinţat, şi nu sunt aşezate perechi pe tulpină. Petalele sunt albe, dispuse pe un singur rând.

Cat de putin ne mai permit definitiile sa simtim.

Descrisa la modul didactic o floare isi pierde toata frumusetea.

In schimb, privita fara pretentia ca stim totul despre ea, poate fi o neasteptata cale de acces catre miraculos.

FRAGI

Am repetat margelele cu fragi si asa am putut sa le fotografiez in varianta lor finala. Le-am mai aratat pe primele, surprinse la uscat chiar in noaptea facerii lor.

Siragul asta ma emotioneaza intr-un fel straniu. Desi lucrand mi-e familiara fiecare bila, in clipa in care inchei colierul am senzatia ca-l vad pentru prima oara. Ma cuprinde un fel de sfiala si de mirare in fata lui.

Trecandu-mi degetele peste micile fructe rosii, in relief, imi amintesc de mirosul innebunitor care se raspandea pana departe cand bunica punea dulceata la fiert, apoi de borcanele legate cu celofan pe care le tinea in servanta din camera buna. Imi mai amintesc fragii proaspat culesi peste care turnam smantana si ii mancam cu mamaliga fierbinte. Intre racoarea smantanii si fierbinteala mamaligii, erau o dumnezeiasca bucurie.

Aceeasi atingere ma duce pe vremea cand bunicul ne arata locuri prin padure lasandu-ne sa descoperim singuri, una cate una, bobitele rosii care se ascundeau dupa frunze. Chiuiam fericiti la fiecare noua descoperire si el probabil zambea auzindu-ne…

FATA CU PORTOCALE

Am inceput de cateva ori sa scriu postul asta si tot nu gasesc tonul potrivit.
E despre iubire, despre oameni care imi pun inimile in palma, despre portocale si despre niste carti, intamplator sau nu, portocalii.
Fiecare dintre subiecte poate fi o tema in sine.

Incep cu cartile…
Sunt daruri la care tin mult. Una dintre ele e mereu in cosul bicicletei cand plec la plaja. O deschid la orice pagina si are intotdeauna sens. E despre iubirea neconditionata.

Cea de-a doua a sosit intr-o zi, pe neasteptate, intr-un plic galben, impreuna cu alte doua carti. Se numeste „Fata cu portocale”. Am citit-o intr-o stare foarte speciala, in noaptea cand mi-era ingrozitor de rau. Pentru ca incercam sa-mi alung frica, sa scap din realitatea mea greu de suportat, am intrat cu totul in carte. Dimineata parca ma intorsesem dintr-o calatorie.

Povestea fetei cu portocale, scrisa de iubitul ei, e frumoasa chiar daca multi ar gasi-o tragica. Exista in carte o intrebare la care sunt curioasa ce ati raspunde, dar nu o pun acum ca nu e momentul.
Sa ramanem la dragostea marturisita tulburator, sa ramanem la momentele de fascinatie, cand ni se inscriu in memorie toate micile detalii ale persoanei pe care o iubim.
Fiind inca sub impresia cartii primesc un mail de la un barbat care doreste sa-i fac margele sotiei lui. Omul acesta are incredere sa-si lase inima in palma mea si isi descrie ametitor iubirea. M-am simtit descumpanita si fericita in acelasi timp. Descumpanita pentru ca primisem acces neasteptat la ceva atat de intim, de fragil, de pretios si fericita ca dragostea exista.
Dupa ce am terminat de citit am stiut ca margelele pe care le va purta Crina se vor numi „Fata cu portocale”.

LILIACUL DIN GAND

„Obisnuiam sa locuiesc la curte unde aveam in gradina 3 lilieci mari, batrani si plini de flori, o splendoare. Cand infloreau parfumau toata strada. Ii iubeam la nebunie…Cu margelutele de la tine, ar fi ca si cum as purta mereu cu mine o parte din parfumul lor si din maretia lor.”    Chris

Ducem inscrise in noi atatea lucruri, intamplari, amintiri. Memoria le pastreaza intacte desi nici nu mai stim ca sunt. In anumite momente ies la suprafata nealterate. Liliacul din gand continua sa infloreasca in fiecare primavara…

Cele 18 pisici albe ale doamnei Rosa

Doamna Rosa e o batranica simpatica. Poarta rochii colorate si palarii fistichii, are niste ochelari rotunzi, rotunzi, care ii fac ochii sa para ceva mai mari si mai mirati, asa ca ai unui copil .
Joaca in fiecare miercuri canasta cu Miriam si Florance, invitate, dealtfel, zilnic la ceai si fursecuri cu stafide, zambeste mereu si are cea mai frumoasa gradina de trandafiri din oras.

Dar mandria ei sunt cele 18 pisici albe despre care spune ca sunt neobisnuite. Cica pot citi gandurile, vad prin pereti, prezic viitorul, sau macar cum o sa fie vremea maine, unele canta, iar altele vorbesc greaca veche. Le stie precis dupa nume si nu le incurca niciodata desi oricui altcuiva i s-ar parea ca nu se deosebesc prin nimic.

Mimi, Fifi, Bobo, Tuti, Kiki, etc…stau acum la soare printre flori fara sa dea de banuit in legatura cu insusirile lor iesite din comun.

BLUE ROSES

 

Undeva departe de-aici, pe o stea vizibila uneori, atunci cand e cerul foarte senin, o fata isi ingrijeste stelara gradina de trandafiri albastri. Pentru ca nu are hartie, creioane, posta, avioane, sau nave spatiale, ea ii spune iubitului de pe alta planeta albastra, cat ii e de drag dand drumul zilnic in spatiu unei flori. Bietii trandafiri nestiind incotro trebuie sa se duca se invart bezmetici pe orbita micii stele. O sa spuneti ca e o poveste trista, ca mesajele nu vor ajunge niciodata, dar baiatul o viseaza si se trezeste dimineata cantand:

She grows blue roses
In her garden just for me
She grows blue roses
Waters them with mistery
And heaven only knows
How my baby grows
Blue roses

…iar in noptile clare zambeste fericit spre indepartata licarire albastra.

Apropo, versurile apartin trupei Sonia Dada…

LIVADA FERMECATA

 

Astazi prima dintre cele trei teme date de Alexandra a fost gata.

Margelele Cameliei.

 

 

O livada albastra cu meri de aur la vremea cand fructele lor s-au copt.

Nici un zmeu pofticios nu le-a furat la miezul noptii lasandu-i-le toate spre copilareasca si linistita bucurie.

 

 

Dupa ce vor fi starnse in mari cosuri de rachita poate face din ele compot, iar borcanele ar straluci in intunericul racoros al camarii, poate face marmelada sau nemaipomenite strudele.

 

LA BELLE EPOQUE

 

Le-am pictat intr-o seara inchipuindu-le din portelan vechi. Serviciu de ceai cu cesti largi, a caror subtirime infioara cand sunt atinse de  buze,  farfurii delicate pe care se rasfata fursecuri cu anason.

 

 

Le-am vazut lasate voit neglijent pe un scrin,  in atmosfera misterioasa a unui roman de Rodica Ojog Brasoveanu, avand ca décor somptuosul interbelic al unei incaperi cu mobile vechi, masive, covoare Buhara si tablouri de familie.

 

 

Se potrivesc cu matase si catifea, cu soare bland spre apus, cu tihna unui fotoliu stacojiu in care citeste o fata blonda, cu o dupa-amiaza la Capsa…

 

MERE VERZI…

 

Mica variatiune pe tema merelor verzi. Pe una dintre bile am pictat o jumatate de mar mov.

 

 

Ma gandeam ca movul se potriveste foarte bine cu verdele crud si n-am rezitat tentatiei sa le pun impreuna. In cazul asta samburii nu puteau fi decat albastri. Panglica asortata la ciudatenia de mar si margelele arata asa…

 

SPRINGFLOWERS

 

Primavara e o stare de spirit, o promisiune si o realitate chiar in plina iarna.

Da, era iarna cand le-am facut, dar ignorand vremea de-afara, eu imi inchipuiam o zi calduta de aprilie, cu cer senin. O zi pe care as fi petrecut-o in livada, incalzindu-ma la soare, sub cei trei meri plantati cu bunicul acum 25 de ani.

 

 

Ei ar fi fost incarcati de flori pe care un vant bland le-ar fi scuturat peste mine. De-atata fericire as fi vazut miscandu-se la relanti petale intr-un dans nesfarsit cu emotia asteptarii sarutului lor pe obraz…