FRAGI

Am repetat margelele cu fragi si asa am putut sa le fotografiez in varianta lor finala. Le-am mai aratat pe primele, surprinse la uscat chiar in noaptea facerii lor.

Siragul asta ma emotioneaza intr-un fel straniu. Desi lucrand mi-e familiara fiecare bila, in clipa in care inchei colierul am senzatia ca-l vad pentru prima oara. Ma cuprinde un fel de sfiala si de mirare in fata lui.

Trecandu-mi degetele peste micile fructe rosii, in relief, imi amintesc de mirosul innebunitor care se raspandea pana departe cand bunica punea dulceata la fiert, apoi de borcanele legate cu celofan pe care le tinea in servanta din camera buna. Imi mai amintesc fragii proaspat culesi peste care turnam smantana si ii mancam cu mamaliga fierbinte. Intre racoarea smantanii si fierbinteala mamaligii, erau o dumnezeiasca bucurie.

Aceeasi atingere ma duce pe vremea cand bunicul ne arata locuri prin padure lasandu-ne sa descoperim singuri, una cate una, bobitele rosii care se ascundeau dupa frunze. Chiuiam fericiti la fiecare noua descoperire si el probabil zambea auzindu-ne…

FEMEI SI INGERI

Azi am terminat „Femei si ingeri”.

Atat am de spus, dar redau textul care le-a inspirat…

“Pe scurt..povestea – pentru ca exista o poveste, ca in spatele fiecarui lucru care ne inconjoara – deci..pe scurt povestea este cam asa – anul acesta, de curand..am fost diagnosticata cu o tumora cerebrala – cam complicata treaba in Romania, la nivelul sistemului nostru medical aflat in declin, dar si tinut cu capul sub apa, poate-poate se ineaca mai repede.

Vestea am primit-o ca pe un ciocan in moalele capului – fara menajamente – in 2 minute cel muuult, in timp ce ma ridicam de pe masa de investigatie (tomografie) – simplu si la obiect – “dra, avem o problema, aveti o tumoare, trebuie sa va operati. Buna ziua- mai asteptam si un alt pacient” (incantator….). Aveti o tumoare, la revedere, afara ca mai asteptam pe cineva…

E normal sa fii oarecum socat, mai ales ca langa mine nu era niciun membru al familiei – atunci a aparut omul care avea sa imi sustina psihicul catre o renastere si catre o noua viata. Este mama prietenului meu, care mi-a fost alaturi in orice moment din noapte sau zi cand am avut nevoie de ajutor sau de sprijin sau de orice.

Ea a gasit medicul,spitalul, banii pentru interventie, ea mi-a dat increderea in mine, ea mi-a tradus starile de teama si le-a transformat in optimism si credinta, ea m-a gasit si m-a pus in fata mea insami, ea m-a tinut de mana cand durerile erau mari, ea mi-a adus pijamale cu puisori la spital si iaurt cu fructe cand imi era sete si m-a salvat de la macel.

A gasit un medic adevarat si mi-a insuflat increderea in el, m-a ajutat sa ma inteleg si sa trec peste diverse traume, mi-a scris un plan de vindecare si regasire prin sine si a stat la capataiul meu rugandu-se sa imi revin dupa operatie.

Faptul ca la 12 ore m-am ridicat si am mers si ca dupa alte 2 zile am fost externata si ca acum nu am nicio problema si traiesc – i-l datorez…dupa cum ii datorez si iertarea si bunatatea pe care mi le-a insuflat – am putut sa iert un tata abuziv si alcoolic, o mama absenta, o copilarie trista, fara jucarii, in lipsuri, niste bunici care nu m-au iubit..am putut sa iert mult.

As vrea, daca poti si ai timpul necesar sa ma ajuti sa ii ofer acestei doamne un sirag de margele cu totul deosebit, prin care sa ii multumesc pentru faptul ca m-a ajutat sa lupt pentru viata si m-a ajutat sa vad ce inseamna esenta existentei si lucrurile care conteaza, un sirag prin care sa ii arat ca a creat un om nou, ca a salvat o viata, ca a stat la capataiul unui om parasit caruia i-a aratat afectiune - pentru toate sa stie ca ii multumesc.”

LES BRIOCHES A LA CONFITURE DE FRAMBOISE

 

Pentru inspiratie, Delia mi-a trimis o lunga lista cu lucrurile care ii plac. Am ales din ea cat sa intre pe 19 margele, desi ar fi meritat desenata fiecare stare de-acolo.

Delia chiar stie sa se bucure de lucruri mici.

Redau parte din lista, mai precis cea care se regaseste si pe margele, fara sa o traduc pentru ca insasi franceza are multa savoare.

• avoir un gros chat noir
• les brioches a la confiture de framboise, le matin, avant le travail
• boire un bon vin rouge
• preparer un gateau pour toi
• ecouter de la musique
• danser
• rire avec toi
• rire encore
• nous reveiller tard un matin ensoleille
• aller m’acheter des fleurs
• rester un soir d’hiver aupres du feu, en buvant du the tres fort
• voyager beaucoup…et partout
• manger des glaces aux noisettes
• manger des fruits de mer
• aller ensemble au marche, acheter des fruits, du pain au romarin, des petits sachets de lavande et du saucission seche, un matin d’automne, en jeans et t-shirt, dans une petite ville au sud de la France
• sentir l’odeur de l’herbe fraichement coupee

MARTURII

Povesti,  povesti spuse cu toata inima, cu toata increderea. Lucruri importante ce trebuie transmise mai departe intr-un alt limbaj, dincolo de cuvinte.

Mi se cer din ce in ce mai putine modele standard si tot mai multe margele cu sens. Consider ca e o evolutie in relatia noastra, un semn de mare cinste pe care mi-l faceti.

Ma rog sa pot duce treaba la bun sfarsit.

Astazi marturii pentru nunta Ioanei.  Fiecare invitat va primi o margica rosie.

De ce rosie? Pentru ca asa vor fi si pantofi miresei. Cand am aflat acest amanunt nu le-am mai inchipuit altfel.

Pe urma, rosul e o culoare puternica, evoca intensitatea, caldura, actiunea, pasiunea… 

HIPPIE REVIVAL

Anii 60-70 imi starnesc nostalgii. Am aparut prea tarziu ca sa-i inteleg atunci, dar uitandu-ma in urma cred ca au reprezentat o perioada extraordinara a omenirii. Spiritualitate, poezie, revolta, eliberare, intoarcere la natura, inocenta, muzica… Jim Morrison, Janice Joplin, The Beatles, Bob Dilan…

 “Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,

Am ochi negri, dar am mâinile curate.

Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,

Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

 Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,

Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.”

 La Koln am cumparat un parfm reconstituit dupa o reteta originala, de-atunci. Inainte sa ma asez la scris mi-am pus o picatura pe incheietura mainii stangi.

Si inainte sa ma apuc de margelele hippie m-am parfumat. Pe urma am revazut un film la care ma tot gandisem, difuzat, intamplator, chiar cand aveam nevoie de el, am ascultat The Doors si mi-am lasat mintea libera. Habar n-aveam ce voi desena pe urmatoarea margica. Am alunecat pe linii, alternand geometricul cu fluidul, lasand culorile sa se ceara una pe alta. N-am avut reguli sau idee ce va iesi.

Vladimir a trecut pe langa mine si m-a intrebat „Ce faci tu frumos acolo?”

„Nu stiu precis”, i-am raspuns si asta era adevarul.

HERE IS THE HOUSE

Margelele astea au o poveste pe care n-am s-o spun pentru ca e a unor oameni si trebuie sa ramana numai a lor. Pot dezvalui doar ca au un cantec si el cuprinde tot .

Here is the house
Where it all happened
Those tender moments
Under this roof
Body and soul come together
As we come closer together
And as it happens
It happens here
In this house

And I feel your warmth
And it feels like home
And there’s someone
Calling on the telephone
Let’s stay home
It’s cold outside
And I have so much
To confide to you

With or without words
I’ll confide everything

FATA CU PORTOCALE

Am inceput de cateva ori sa scriu postul asta si tot nu gasesc tonul potrivit.
E despre iubire, despre oameni care imi pun inimile in palma, despre portocale si despre niste carti, intamplator sau nu, portocalii.
Fiecare dintre subiecte poate fi o tema in sine.

Incep cu cartile…
Sunt daruri la care tin mult. Una dintre ele e mereu in cosul bicicletei cand plec la plaja. O deschid la orice pagina si are intotdeauna sens. E despre iubirea neconditionata.

Cea de-a doua a sosit intr-o zi, pe neasteptate, intr-un plic galben, impreuna cu alte doua carti. Se numeste „Fata cu portocale”. Am citit-o intr-o stare foarte speciala, in noaptea cand mi-era ingrozitor de rau. Pentru ca incercam sa-mi alung frica, sa scap din realitatea mea greu de suportat, am intrat cu totul in carte. Dimineata parca ma intorsesem dintr-o calatorie.

Povestea fetei cu portocale, scrisa de iubitul ei, e frumoasa chiar daca multi ar gasi-o tragica. Exista in carte o intrebare la care sunt curioasa ce ati raspunde, dar nu o pun acum ca nu e momentul.
Sa ramanem la dragostea marturisita tulburator, sa ramanem la momentele de fascinatie, cand ni se inscriu in memorie toate micile detalii ale persoanei pe care o iubim.
Fiind inca sub impresia cartii primesc un mail de la un barbat care doreste sa-i fac margele sotiei lui. Omul acesta are incredere sa-si lase inima in palma mea si isi descrie ametitor iubirea. M-am simtit descumpanita si fericita in acelasi timp. Descumpanita pentru ca primisem acces neasteptat la ceva atat de intim, de fragil, de pretios si fericita ca dragostea exista.
Dupa ce am terminat de citit am stiut ca margelele pe care le va purta Crina se vor numi „Fata cu portocale”.

LEVANT

Levantul, vant fierbinte, african, aducand cu sine miresmele desertului si soaptele aspre ale tuaregilor, s-a pornit sa sufle intr-o noapte. Stateam in gradina, iar intunericul era deplin. Intai a fost ca o chemare, apoi ca o mangaiere facand frunzele si trandafirii sa fosneasca.

Vartejuri de praf auriu imprastiate printr-o necunoscuta vraja luminau locul lasand sa se vada Fata Morgana dansand. In nopti din astea e imposibil sa mai dormi…

OILE AERIENE

Nici oile astea nu sunt unele oarecare.
Ganditi-va ca au pornit intr-o calatorie de vre-o 10 zile in acelasi plic cu cele 18 pisici albe ale doamnei Rosa. Cred ca acum vorbesc destul de bine greaca veche, macar cat sa poata citi in original legenda predecesorului lor mitologic, cel cu lana de aur.

Alfel sunt destul de aeriene, prefera vazduhul campiilor si in loc de iarba pasc numai margaretele impletite din fuioare de nori.
Daca stati intinsi pe spate, asa fara nici o treaba, cu mainile sub cap, si priviti cerul intr-o zi senina, sa nu va mire daca le vedeti plutind undeva foarte sus, duse de o pala de vant.

LILIACUL DIN GAND

„Obisnuiam sa locuiesc la curte unde aveam in gradina 3 lilieci mari, batrani si plini de flori, o splendoare. Cand infloreau parfumau toata strada. Ii iubeam la nebunie…Cu margelutele de la tine, ar fi ca si cum as purta mereu cu mine o parte din parfumul lor si din maretia lor.”    Chris

Ducem inscrise in noi atatea lucruri, intamplari, amintiri. Memoria le pastreaza intacte desi nici nu mai stim ca sunt. In anumite momente ies la suprafata nealterate. Liliacul din gand continua sa infloreasca in fiecare primavara…