Iubito
Te iau la plimbare prin iad
mi-ai spus
Şi ti-am intins mana dreapta.
Iubito
Sa nu-ti fie frica
Te duc unde nimeni nu merge de bunavoie
mi-ai spus
Si-am simtit in talpa fierbinteala
Golului ce despica intunericul.
Iubito
O sa crezi ca ne prabusim
mi-ai spus
Dar asta e zbor
Si aripi negre mi-au crescut imediat intre umeri.
Mi-ar fi plăcut să mă cheme Nora.
Să privesc prin ochii ei melancolici
de la capatul ăsta al lumii
cum Pământul incepe să-şi cabreaze spinarea
semănând femeii-obiect pe care am iubit-o noaptea trecută.
Nora cuminte,
fără cinism, doar cu farmecul nordic.
Învelită în aburul cafelei
dimineaţa pe terasa cu vedere spre mare.
Nora tandră
Păstrând pe piele
Manuscrisul vieţii noastre împreună
Într-un limbaj arhaic, aproape necunoscut.
Nora tristă
…pana atunci nici macar nu-mi trecuse prin cap.
M-am apucat intr-o seara cand timpul se misca foarte, foarte greu si ma plictiseam de moarte.
Am inceput sa modelez bucata rece de lut, incalzind-o in palme. Degetele stiau dintr-o data ce sa faca, se bucurau sa alunece pe curbe, isi aminteau précis ca mangaiasera si le placuse.
Prima a fost un idol trist, femeie mica, plangand, poate o vaduva.
Daca margelele sunt diurne, solare, pe ele le-am facut numai noaptea. Surori cu Luna, invaluite de intuneric, se aratau goale, dezinvolte, senzuale, misterioase…Ramaneam fara cuvinte, fara ganduri, doar tremurand ca de febra. Ma simteam numai martorul degetelor care parca nu mai erau ale mele.
Dimineata, le gaseam pe raft la uscat. Erau propria lor marturie ca exista, ca ce se petrecuse cu o seara inainte nu tinea doar de imaginatie.
In vremea aceea voiau sa vina, sa apara pe lume, direct femei si intre timp au plecat toate, dar sunt la oameni care le iubesc.
Mi-e dor de ele, imi lipsesc noptile stranii in care le-am facut.
O mie de franghii n-ajung
Sa-ti lege sufletul
O mie de cuvinte
N-au nici un sens
O mie de ganduri
Pot doar sa-mi umple capul.
Nimic nu ramane, totul scapa printre degete.
Eu plec
Atunci cand imi vei da de stire
Ca s-a facut prea tarziu
Si tot ce-am spus va fi luat de vant
Si tot ce-am simtit voi inchide intr-o valiza
Si tot ce-a fost voi lasa in urma.
Cu inima goala,
Schiopatand
O sa iau calea intoarsa
Desi drumul va parea ca merge inainte
Pana la capat
