REINVENTAREA CELOR DEMULT STIUTE

Traim vremuri in care totul pare ca s-a facut deja, s-a inventat, spus, incercat, dar minunat e ca in orice clipa putem lua ce exista si reinventa.

Stiu ca introducerea de mai sus poate duce cu gandul la lucruri marete, dar eu n-am ambitii din astea. Nu caut sa schimb destinul intregii omeniri gasind folosinta noua unui laser, sa spunem, ci sa ma joc cu ce mi-e pe masura.

Prin urmare ieri  m-am ocupat sa scot din derizoriu umila noastra mamaliga cu branza transformand-o din diforma gramajoara intr-un aratos aperitiv cu pretentii gourmet.

Initial mi-am facut mamaliga s-o mananc, in modul cel mai clasic, cu divinisima branza telemea pe care am gasit-o la un magazin romanesc aici in Lisabona.

Mereu imi iese mai multa mamaliga decat trebuie si imi pare rau s-o arunc, rece mi se pare ca n-are nici un haz. Ma rog, mi se parea. Ieri in timp ce bombaneam ca n-am stiut sa aproximez corect cantitatile imi cad ochii pe o cutiuta mica, patrata, de plastic si pun in ea mamaliga fierbinte, moale, ramasa in cratita. Dupa ceva timp s-a racit, a luat forma cutiei, s-a intarit frumos si a alunecat docila de-acolo cand a venit Laura pe care am tratarisit-o cu “noul” fel.

Prin urmare, am scos mamaliga din cutie, am taiat-o felii, am pus-o simpla la cuptor pentru 10 minute, sa se incalzeasca bine, pe urma i-am asezat deasupra branza, rosiile cherry si-am mai dat-o la cuptor vreo 5 minute. In final am stropit-o cu ulei de masline si am decorat-o cu cimbru proaspat.

Nu numai ca a capatat o forma mai de doamne-ajuta, dar combinatia cu rosii, ulei de masline si cimbru ii da un aer mediteranean, o sofisticareala delicioasa fara s-o faca totusi altceva decat este. Isi arata mandra originea. E ca o tarancuta in straie de sarbatoare, cu trandafir la ureche

About these ads