PETRECERE CU LAUTARI

Pe 16 a fost ziua lui frate-meu. I-am zis ca tare mi-e dor de-o carciuma unde s-aud lautari adevarati. Asa ne-am dus pe seara intr-o margine de Bucuresti la un restaurant cam fara dichis si fara cine stie ce clientela, dar am facut masa mare, vesela, mancarea a fost foarte buna, iar lautarii pe cinste.

De fapt numai pentru ei am ajuns acolo.Ii stia Alex si mi-a spus ca n-o sa-mi para rau.Taraful Cleante!

Nu numai ca nu mi-a parut rau, dar am plecat mult dupa miezul noptii cu inima plina, bogata.

Doamne, ce binecuvantare sa intalnesc oameni daruiti cu bucuria de-a fi, cu ochi negri in care straluceste Viata! Asa e Marian Cleante. Daca la inceput m-a fermecat cu vioara, cand am stat de vorba m-a cucerit cu bunul lui simt, cu umorul subtil prin care filtreaza lumea, cu pasiunea pentru ceea ce face,  si cu povestile. Ne-a zis cum a cantat el pe tot Pamantul asta cu mari artisti, tigan fara sa stie tiganeste, cum il trimitea tanti Romica(Puceanu) sa-i aduca pulovarul de sus din camera.

Cand vorbea de fiu-su se lumina tot. Fusese si el acolo, o trestie de baiat frumos,plin de har. In timp ce cantau se isca intre ei ceva ce-mi taia respiratia. Era dragoste,  pura ca la inceputul inceputului.

As fi vrut ca noaptea sa nu se mai termine, dar odata trecuta mi-a  vindecat inca  un coltisor de suflet. Nimic nu alina mai tare decat bucuria si dorul puse intr-un cantec