LUMEA MEA

Binecuvantate zile! Sunt coplesita de o bucurie fara margini. M-am regasit cu femeile copilariei mele: vigurose, intelepte, vorbarete, plangand si razand, imbatranind cu gratie, dar parca intinerind in spirit. Bunica, Nana, Bica Cuta – de la ele am darul povestitului, placerea palavragitului, simtul umorului. Mi-am revazut  verisorii. Copiii cu ochi luminosi pe care ii stiam sunt acum tineri superbi, purtand la randul lor darurile acestor femei minunate din care ne tragem. Unchesii mei tot oameni veseli, plini se poante, tachinandu-ma ca atunci cand eram doar o fetita. Din pacate nu vi-i pot arata ca mi s-a blocat aparatul de fotografiat chiar in timpul vizitelor.

Am un neam puternic, radacini bune. Cred ca e prima oara cand i-am primit pe toti in inima mea cu adevarat, cand i-am imbratisat cu toata dragostea si le-am multumit ca exista. Ii duc de-acum cu mine: usori, nemuritori, sublimi…

O alta prezenta draga mi-e tata. Ne-am plimbat, am povestit sau am tacut, am baut ceai, ne-am amintit cate-n luna si-n stele, am fost in piata manati de aceeasi pasiune pentru roadele pamantului.

L-am regasit pe Alex. Desi viata ne-a tinut departe unul de altul, odata apropiati e ca si cum n-am fi fost niciodata despartiti. Asa simt. Exista ceva, o stare in care nu e nevoie de cuvinte, o stare in care ne recunoastem instantaneu frati. E bine. Totul e bine asa cum e, nu-mi mai fac griji.

Pe la pranz am parasit Campulungul pornind spre Barlad. In apropiere de Roman ningea cu fulgi mari, pufosi, din cei pe care ai vrea sa-i prinzi pe varful limbii. Ninsoarea a venit ca un dar. Ma simteam de parca ar fi fost ajunul Craciunului. Tot drumul am legat panglicile caramizilor aurii, furisand priviri pe geamul masinii catre campurile albite,  iar inima mea izvora dragoste. Veneau valuri de multumire, de recunostinta, de fericire fara motiv, de mirare. Parca as fi vazut lumea pentru prima oara.

Am ajuns acasa la tata pe inserat. Silvia, sotia lui, ne-a asteptat cu drag, cu lacrimi in ochi, cu masa intinsa. Am mancat un bors moldovenesc cum numai ea stie sa faca, fasole batuta cu salata de varza acra, zacusca si alte bunatati pe care le-au scos din camara.

Ce norocoasa sunt sa-i am pe toti si sa simt atata iubire!

Mi-e dor de Claudio, un dor sfasietor. As fi vrut atat de mult sa fie cu mine. Si Vladimir imi lipseste, dar nu ma simt intre lumi ci mai degraba cred ca toata lumea e a mea. Cu iubire, cu dor, cu lacrimi, cu sperante, cu zambete si atatea inimi batand lumea asta mare e intreaga a mea!

This slideshow requires JavaScript.