PRINCIPII

Tocmai scriam ca sunt un om fara principii in sensul ca nu am un set de reguli prestabilite dupa care decupez realitatea ca sa incapa in ceea ce cred eu. Raman in continuare neutra fata de idei, curente, filosofii, etc, dar deschisa catre orice posibilitate, identificand, pana si in cele mai neinsemnate cazuri particulare, legile dupa care se misca totul.

Unul dintre principiile vietii este ABUNDENTA

Am avut revelatia ei privind buruienile de la marginea drumului. In natura nimic nu e creat din saracie, de mantuiala, meschin. Se vede asta in fiecare mic detaliu al oricarui lucru. Totul e facut doar sa fie, de dragul jocului cu forma, fara scop. Numai mintea noastra pune scopuri in orice, crede ca e nevoie sa dobandim ceva. In unele situatii ne straduim mai mult iar in altele mai putin, ierarhizandu-le intr-un arbitrar clasament, de parca ar sti cineva clar ce conteaza mai mult pe lume. Viata creaza atat de frumos. E generoasa pur si simplu.

Cand cer ceva spun sa fie “cata frunza si iarba” sau “mult si bun”. De ce sa vreau putin iesind din alinierea cu principiul? Importanta e intentia cu care cer, ce fac cu ceea ce vine. Asta trebuie sa fie grija mea, nu masura in care merit sa primesc. Colaborez cu viata, sunt punte intre ea si  lume lasand totul sa treaca prin mine.

Avem puterea de a materializa si in loc sa ne comportam ca niste autentici creatori, facem pe modestii, dar asta se intampla pentru ca nu respectam un alt principiu de baza al vietii – UNITATEA.

Am fost invatati ca dumnezeu e undeva in afara. Mai mult, intr-un loc inaccesibil plasat deasupra, mereu deasupra. Ni s-a spus ca avem nevoie de intermediari in relatia cu el si  s-au creat ierarhii in care unii oameni sunt indreptatiti sa-i vorbeasca, iar altii nu sunt niciodata suficient de buni pentru asta.

Ne-am insingurat crezand ca nu meritam sa fim iubiti, purtand stigmatul pacatului originar pe care pare sa nu-l spele nici o apa, ca raiul trebuie recucerit facand ceva iesit din comun, ca dumnezeu ne pandeste fiecare miscare si abia asteapta sa ne pedepseasca, iar ceilalti oameni ne sunt adversari, concurenti, pandindu-ne si ei sa ne ia ceva sau sa ne faca rau.

Diferentele create la suprafata, nici bune nici rele, doar evidente, au intarit iluzia separarii, durerea colectiva si cea personala, acumulate, au mai subliniat si ele acelasi lucru

Asa s-a creat portretul robot al unui dumnezeu selectiv, razbunator, netrept, rau si imaginea unei lumi nenorocite pline de inamici, de pericole, in care e bine sa-ti costruiesti un scut cat mai gros ca sa te poti apara.

Dar lucrurile stau cu totul altfel si nu cer nimanui sa ma creada pe cuvant.

DATI SCUTUL LA O PARTE.

About these ads