Suntem atarnate de un fir, firul net-ului. Duminica am mutat lucrurile dincolo, dar stam in casa veche ca aici e internet. Nu ne induram sa taiem cordonul ombilical cu lumea. Probabil va dura o zi doua pana vine cineva sa ni-l instaleze dincolo si cu toate astea nimeni nu are inima sa decableze dracia.
In seara asta dormim in casa noua, dar la net tot nu renuntam ca abia maine la 3 predam cheile si pana atunci poate dimineata mai intram un pic.
Afara s-a intunecat bine si ploua torential. Ne pregatim sa luam ultimele lucruri plus cainele. Aici incaperile au ecou. Nimic nu mai e al nostru. A revenit un spatiu de inchiriat.
Ne revedem curand, gratie aceluiasi fir reinnodat
