Dupa o zi lumina de munca bruta, adica strans si impachetat multele lucruri pe care constat ca le detin, sambata noaptea am fost in Lisabona la ziua Anei. Imi place ca se largeste cercul portughez al cunostintelor mele. M-au primit foarte cald.
Ne-am vazut la cafeneaua unde merg de obicei. E si preferata lor, doar acolo i-am intalnit prima oara pe Miguel si Tereza.
In ciuda vocabularului meu vag, comunicam. Ceva dincolo de cuvinte capata fluenta. Cel putin cu Miguel vorbesc intr-un fel foarte amuzant. Punem la un loc, in aceeasi fraza cuvinte pe care le stim din diverse limbi si iese o amestecatura simpatica. Nu stiu de ce nu-mi vorbeste doar in portugheza. Cred ca il distreaza limba asta aiuritoare pe care o inventam. Ana si Kaio stiu engleza, deci cu ei e simplu.Terezei ii zambesc mult cand nu mai am cuvinte. Prietenul Anei tace mai mult ca mine.Toti avem planuri, vise, povesti si le impartasim.
Plecam in Bairo Alto. N-am fost niciodata noaptea. Strazile sunt pline de lume, bauturile se vand in pahare uriase de plastic. Vrem sa ascultam fado. Familia Anei are un local tipic, iar matusa ei e cantareata. Intram in carciuma mica decorata cu cioburi de oglinda si ornamente de lemn lacuit. Miroase a casa de demult.
Bem vin rosu si mancam paine proaspata cu branza. Ascultam fado cantat de cei patru solisti rand pe rand. Fiecare imprima muzicii parte din personalitatea lui. E fascinant, abolut fascinant. Pasiune si melancolie, simplitate si caldura, saudade. Ma indragostesc iremediabil de Portugalia. In pauze vorbim viu despre viata si nimeni nu vrea sa demonstreze nimic. Suntem calatori opriti putin sa se bucure impreuna la masa asta.
Iesim iar pe strazi unde lumea e din ce in ce mai vesela. Celor din grupul nostru le tot ies in cale prieteni. Imi place sa umblu noaptea, asa, prin oras.
Locul unde oprim inainte sa plece si ultimul tren, e patiseria de langa gara. Are vitrinele burdusite cu tot felul de dulciuri. Inauntru aglomeratie. Cand gust dintr-un triunghi cu mere si migdale inteleg de ce e asa cautata. Alta bucurie simpla si impartasita.
So, alegre-te mujer! cum zice Miguel
