Plec spre Portugalia. Ma asteapta o mutare in forta dupa ce proprietara de unde stau acum a primit foarte prost vestea plecarii mele. Prin urmare in weekend trebuie sa-mi impachetez lucrurile si o voi face cu bucurie pentru ca iubesc inceputurile. Nina va veni direct in casa noua.
Ce-am trait aici a fost profund, mai putin la mijloc, deloc caldut. Am fost sus, pana la cer si inapoi, jos. Clatinaturile fac echilibrul recastigat mai pretios.
Se creaza noi legaturi si unele dintre cele vechi se desfac, se aseaza relatiile, se lamureste un sens.
In anumite momente mi s-a parut greu si primul impuls a fost sa fug, dar am ramas, dispusa sa simt tot. Dupa frica de suferinta, suferinta in sine nu prea mai exista.
Am facut pace, am vazut-o pe bunica, am aflat povesti, am cunoscut oamenii direct cu inima, am pictat, am daruit si dupa chinuri indelungi am dinti impecabili. Viata e un dans. Ma misc libera in spatii largi, intre fiinte care sunt una cu mine si merg fericita mai departe.
Mi-ar placea sa pastrati viu spiritul intalnirilor noastre si in loc de ramas bun va mai dau un prilej. Diseara ora 21.00 Mara si Senzor au concert la Piano Caffe (Iancu de Hunedoara nr. 29F). Sa-mi povestiti 
