De cand e Dan aici ritmul zilelor e cu totul altul si imi place. Serile le petrecem in oras. Parca as descoperi un loc nou. E frumoasa starea de la crepuscul, viata de dupa lasarea intunericului. In centru se intampla mereu ceva. Acum e targ de carte. Primaria are stand propriu unde se gasesc monografii si albume ale Cascaisului. Domni bruneti si mustaciosi imi zambesc din poze galbui, muzica e soft, oamenii linistiti.
Rasfoim carti pentru copii. Mi se par atat de emotionante lumile din ele. In multe gasesti lucruri profunde si serioase. Cuvintele sunt putine, prin urmare confuziile le fel.
Va spun un secret.
Si noi avem in proiect o carte.
Mai demult Dan mi-a trimis desene cu doi omuleti stranii aparuti in una dintre noptile lui de singuratate. “Vrei sa-i crestem impreuna?” m-a intrebat.
O sa-i crestem, o sa facem o lume intreaga pentru ei, o lume cum vrem. Ce poate fi mai frumos decat sa inventezi lumi?
Va fi o carte pentru copiii ascunsi in oamenii mari. Va fi…
