VORBE, DORURI SI GANDURI…TOATE ZBURAND

 

Azi a fost o nebunie in ale comunicarii. Prima veste –suma  pentru mars e completa gratie Ioanei din Canada. Toata dimineata am scris pe mess, pe gmail, pe skipe, pe blog. Am gasit casuta plina de mailuri. Cum terminam de raspuns la unele veneau altele. Nu stiu cum s-or fi asezat stelele pe cer, ca lumea a avut chef de vorba, dar am savurat efervescenta asta iscata din senin.

Cand m-am apucat de lucru mi s-a facut dor de Mihail Sebastian. Asa un dor nebun…si am reascultat Jocul de-a vacanta. Margelele de azi au prinse in ele dorul asta.

Dupa amiaza, cand terasa mea era deja in umbra, tanjeam dupa soare si dupa nisip incins, dupa plaja mica pe care am inceput s-o prefer pentru ca la Guincho se ajunge greu din cauza vantului.

Am pus in cos doua carti cu „chambres de reve”, prosopul si am coborat pe bicicleta panta spre oras cu senzatia ca zbor.

N-am voluptate mai mare decat sa ma intind pe nisip si sa-mi las gandurile razna. Le urmaresc amuzata de parca nu ar fi ale mele.

As vrea sa stau in camera asta alba pe care o banuiesc racoroasa, as vrea sa desfac in doua caise si sa-mi infig dintii in carnea lor tare, as vrea sa dorm de pranz si intr-o incapere indepartata cineva sa cante la violoncel suita no.1 de Bach

O sa-mi fac ceai de mere si scortisoara, din cel adus de Doris

Trebuie sa iau masline verzi

Imi lipseste indianul…