LICOR DO AMOR

Mai e putin si Vladimir va pleca in Romania. Se incheie un an de scoala. Imi amintesc ce stresati eram amandoi in prima zi. S-a descurcat bine. Il simt mandru de el. Si eu sunt.

Drumul nostru pana aici a fost frumos.
O sa-mi lipseasca diminetile, cand nu ma va striga „mama” la trezire, o sa-mi lipseasca la pranz cand nu va bate la usa si nu-mi va spune ca e rupt de foame, o sa-mi fie dor de glumele lui irezistibile sau de felul in care ma alinta „Lolica”. Sunt o mie de lucruri, legate de el, care imi vor lipsi…

Profitam de saptamana care ne-a mai ramas sa petrecem timp impreuna. Ii pare rau ca ne despartim. Imi dau seama dupa cum s-au intetit te iubesc-urile si pupaturile din senin.

Azi am fost la festivalul inghetatei. In vechiul, fort care va deveni mare centru cultural incepand cu 2011 (am vazut proiectul), sunt amenajate o gramada de standuri, dar la ora amiezei lumea inca nu se inghesuie. Ne-am ales un artizan italian. Foarte buna inghetata facuta de el, usoara si cremoasa.

Mai jos un pic, in centrul orasului s-a deschis targ de weekend, cu bijuterii, plante aromatice, produse manufacturate.
Cea mai simpatica e o tanti roscovana. Vorbeste in versuri, face gemuri si bauturi dulci din fructe, printre care una numita Licor do amor. Ne da sa gustam. Vladimir fermecat, ma indeamna sa cumpar o sticla din licoarea dragostei, se fotografiaza cu doamna si plecam la film.

Alegem o comedie, radem la film, radem oricum, pentru ca e bine cu noi…