SPEAKING CHILDISH
Peste un fond sonor monoton, peste griul cuvintelor cu sens pierdut se poate redescoperi limbajul uitat al copilariei, cand lucrurile nu aveau neaparat nume, dar aveau prezenta.
E nevoie de putina disponibilitate. Atat.
„Do you speak childish?
Yes, I do”
Undeva in adancuri am ramas copiii care vorbesc natural limba asta nascuta din mirare. Stim foarte bine si alfabetul ei.
Nimic nu se pierde definitiv. Credem ca am uitat, dar e suficient sa exersam putin.
Pentru inceput in scris poate fi mai simplu asa ca va propun sa luati o foaie si niste creioane colorate. Neglijati putin de treburile voastre de oameni mari, lasati mana si mintea libere. S-ar putea sa fiti uimiti cat de bine stiti sa va exprimati childish.
Mi-ar placea sa vad rezultatele…
April 9, 2009 at 9:26 pm
Draga Lola, simt multe, exprim putine:multumesc din suflet! Ai surprins exact toate elementele pe care le aveam in minte in timp ce imi asteptam cu sufletul la gura margelele. Vroiam fluturi… Ba nu, flori… Nu, nu, vreau si buburuze. Uite ca le am pe toate, ba chiar si in plus
April 9, 2009 at 9:47 pm
Subscriu. Cuvintele exista doar pentru a ne facilita comunicarea la distanta. Ce ar mai fi de spus decat ca suntem aici? Inca o zi care se incheie frumos. Splendid limbaj al copilariei ai creat… Si ai dreptate, inca ne mai putem bucura si noi de el. Luati de griji, uitam cateodata. Iti multumim pentru ca ne reamintesti primii pasi, ne iei de mana si ne plimbi prin iarba acoperita de roua, ne arati norii si ne lasi sa construim in jurul lor povesti, ne plimbi printre flori pe care se odihnesc buburuze gingase, asteptand sa le tinem in palma si sa fredonam “gargarita-rita”…
O noapte frumoasa!
April 10, 2009 at 5:24 am
Acesta e singurul motiv pentru care ma bucur ca m-am decis sa am un copil dupa 30 de ani, faptul ca el ma invata sa ma intorc la copilul din mine.
Zilnic desenez si colorez, cu pensule sau carioci… alaturi de fetita mea. Zilnic ne plimbam si ne bucuram de frumusetea naturii generoase, lucru pe care inainte uitasem sa-l mai fac pentru mine si sufletul meu.
“Speaking childish”… da, cat de adevarat!…E limbajul acela spontan pe care-l regasim inlauntrul nostru, e acea sinceritate si indrazneala cu care ne apropiem unii de altii, siguranta cu care cerem apropierea, prietenia, iubirea, si increderea cu care le primim.
Minunate margelusele!
April 10, 2009 at 7:52 pm
Acum, cand vad ce minuni ies de pe mainile tale, inteleg de ce Dee Dee vorbeste atat de mult despre tine, si creatiile tale
Iar margele astea, sunt cu adevarat deosebite.
April 11, 2009 at 7:01 am
Am primit deja primul exercitiu de childish!!!!
April 11, 2009 at 3:40 pm
Il impartasesti si cu noi?
April 11, 2009 at 7:39 pm
YES , I DO:)
M-am bucurat mult ca te-am revazut astazi. Mi-e ciuda ca nu resusesc sa vorbesc mai mult cu tine…Pupici
April 11, 2009 at 11:05 pm
Da, Dee Dee o sa-l postez si sper sa mai primesc si altele
Daiana draga si eu am regretul asta
April 14, 2009 at 2:40 pm
Ioooooi… sunt vrajita! De mult, de foarte mult timp nu am mai vazut ceva despre care sa spun din prima clipa, la prima privire VREAU. Margelutele astea in schimb… au avut efectul asta.
April 14, 2009 at 3:28 pm
[...] blog in blog. Si asa am ajuns la Lola. Ma rog, la Lola ajunsesem eu mai demult. Dar azi am vazut astea. Si mi s-au lipit de ochi, suflet, tot. I have a thing pentru asa ceva in ultima [...]
April 26, 2009 at 5:41 am
[...] prins noaptea tarziu scriind ca pe o mantra ”bla, bla, bla…” pe cateva siraguri Speaking Childish, cu Tam Tam dormindu-mi in poala, meditand la ce mecanism infernal poate deveni propria [...]