Sunt un om norocos…
Timpul zboara asa ca zbor si eu inapoi in Portugalia. Voo…
Ma bucur ca v-am cunoscut, va multumesc pentru felul in care m-ati primit si mi-ati dat increderea ca am la ce sa ma intorc.
Voi pastra darurile voastre, privirile si zambetele, starea.
Sunt norocoasa ca v-am intalnit si recunoscatoare margelelor ca au reusit sa faca asta.
Ma intreba cineva daca sunt multumita de rezultatele expozitiei si i-am raspuns ca da. Da, pentru ca am realizat cat de bogata am devenit descoperindu-va.
December 2, 2008 at 10:05 am
Iti multumim ca ai venit si ne-am impartit si noua din norocul tau. Sa mai vii
December 2, 2008 at 9:39 pm
Noi suntem niste oameni norocosi ca te avem
! Promit sa stau cuminte la rand!
Buburuza e imperfecta, e o galma de lut pictata de o mana tremuranda… Atata suflet am pus in ea incat, in ochii mei, pare ca acum isi ia zborul din Portugalia pana in Bucuresti si inapoi cu ganduri bune!
Astazi, ‘contemplandu-mi’ imperfectiunile in oglinda, am avut o revelatie. M-am vazut la gat cu un nou colier din Fabrica de Vise… Acoperit de pene de paun! Presara niste praf magic peste mesajul meu si transforma ideea in material, spiridusule
December 2, 2008 at 10:21 pm
Dee Dee draga, buburuza care m-a asteptat cuminte in plicul verde e mai mult decat o simpla galma de lut. Si fara sa-mi spui am stiut ce-ai pus in ea.
Colier acoperit cu pene zici? Scrie-mi mai sa-mi spui exact ce ai vazut in oglinda.
December 3, 2008 at 5:00 am
N-as vrea ca randurile mele sa para siropoase, doar ca sa te flatez, dar iti spun sincer ca acest sentiment ca am avut norocul sa te gasesc(a se citi intalni) l-am avut din primele zile de la descoperirea blogului.De atunci ,,aparitiile” tale sunt momente de relaxare pentru mine, fac deliciul zilei. Experientele relatate, talentul deosebit, margelele speciale, invaluite de frumusetea ta sufleteasca fac un lucru minunat pentru noi cititorii.
Ma bucur nespus ca darurile noastre marunte ti-au placut si sper din tot sufletul ca ele sa-ti aminteasca de noi din cand in cand. Noi te avem mult mai aproape, purtand cu drag margelele care au strans de la tine multe lucruri frumoase:vise, simboluri, emotie, acuratete, iubire….
Iti multumim ca existi!
December 3, 2008 at 7:57 pm
Ramona imi amintesc de voi tot timpul. Cum ziceam, norocul e reciproc.
Daca lucrurile pe care le fac ajuta, maingaie sau fac pe cineva sa zambeasca eu sunt fericita.
December 12, 2008 at 10:57 am
Nu cred ca ne cunoastem dar mi-am format deja “obiceiul” de a iti citi blogul. Imi place cum descrii lucrurile din jurul tau. ma inpreioneaza.
ps. iti cunosc baiatul. am fost colegi de tobe