JOIE DE VIVRE / Episodul 1 – Cioccogelateria Venchi
Sambata seara, frigul de afara n-a facut decat mai placuta si calda atmosfera din cioccogelateria Venchi, unde unul dintre cei doi George ne-a invitat la o degustare.
Da, da, ciocolata se degusta, combinata cu vinuri si tarii vechi, iar experienta nu se uita usor. Despre gelato ce sa va zic, se degusta si el, dar intai trebuie sa afli ca nu e doar denumirea italieneasca a inghetatei ci altceva, mai rafinat si mai cremos, cu gust adevarat de fistic, ciocolata, crema de lapte sau scortisoara un pic intepatoare la limba.
Sa incep cu inceputul…
Aerul aristrocratic al locului, ambalajele pretioase, prezenta fermecatoare a lui George, pasiunea cu care ne-a spus istoria de un secol si ceva a ciocolatei Venchi, mirosul de cacao ne-au dus deja intr-o alta lume.
Puteam fi in orice capitala a lumii civilizate, puteam fi chiar si in alt timp. Nu ne mai miram daca in loc de masini prin fata geamului ar fi trecut trasuri, sau daca pe usa ar fi intrat o doamna in rochie de seara.
Degustarea a inceput cu gelato, onctuos, fin, aromat atat cat trebuie, nu exagerat de dulce si nici prea inghetat. O crema rece care se topeste lent lasandu-ti, odata inghitita, amintirea intacta a gustului si regretul ca s-a terminat. Ai vrea din nou…
Ciocolata am combinat-o cu trei tipuri de vin sa la final cu whisky.
Prima degustare – caviar de ciocolata (obtinut din trei tipuri de cacao) cu vin rosu demi-dulce.
A doua – caviar de ciocolata cu vin rosu, sec, italienesc
A treia degustare – trei tipuri de ciocolata neagra, din ce in ce mai concentrata, alaturi de vin alb, dulce (Rai de Murfatlar pe care cu ocazia asta l-am descoperit si promit ca am sa mai beau).
A patra – tot ciocolata neagra cu whisky vechi si bun.
Ne-am insufletit, ne-am imbujorat, stapaniti de o ameteala placuta. Vinovate se faceau poate licorile, dar si fericirea ca exista locuri ca cel in care tocmai petreceam.
Sa nu credeti ca am fost privilegiati, toti cei care le trec pragul sunt rasfatati si tratati boiereste.
George & George va multumesc!
November 27, 2008 at 8:08 am
Draga Lola,
eu traiesc in Italia si iti spun ca “gelato” ca aici n-am mancat nicaieri… De multe ori am cautat prin Bucuresti ceva care sa ii semene macar (tatalui meu ii place foarte mult inghetata si voiam sa ii fac placerea sa mai guste inghetata italiana)… Iti multumesc mult pentru ca mi-ai/ne-ai dezvaluit acest loc incantator. Nu-l cunosc inca dar va fi unul din locurile de prioritate cu prima ocazie cand voi merge acasa.
Permite-mi sa te citez: “Despre gelato ce sa va zic, se degusta si el, dar intai trebuie sa afli ca nu e doar denumirea italieneasca a inghetatei ci altceva, mai rafinat si mai cremos, cu gust adevarat de fistic, ciocolata, crema de lapte sau scortisoara un pic intepatoare la limba” – nu as fi gasit cuvinte mai potrivite sa descriu minunata senzatie pe care ti-o lasa “il gelato”.
Aici exista o multime de alte gusturi pe langa cele descrise de tine, foarte multe sunt de fructe: capsuni, piersici, caise, kiwi, mar verde, smochine, struguri, visine, pepene rosu, pepene galben (in functie de sezon, pentru ca se folosesc fructe proaspete, de sezon), mango, cocos… O multime de gusturi de o bunatate de nedescris… Apoi sunt asa zisele feluri cremoase: vanilie, iaurt, fistic, alune de padure si multe altele. Pe caldura din toiul verii te ung la suflet… dar nu as refuza un “gelato” bun nici in toiul iernii…
November 27, 2008 at 4:16 pm
Adriana vei vedea ca nu am exagerat deloc daca vizitezi cioccogelateria pe care o laud aici
November 28, 2008 at 6:49 pm
Joie de vivre episodul 2:
Ne-am intalnit azi. Gratiela emana tinerete si bucurie de a trai, trebuie sa ma credeti pe cuvant!
Am avut emotii, probabil ca am facut glume stupide si n-am transmis nimic din ce as fi vrut, dar a fost o placere sa o ascult vorbind.
Am plecat de la rendez-vous in pas saltat si cu un zambet maare!
One is happy to have met you, G.
November 28, 2008 at 7:53 pm
Kitten a fost o mare placere sa petrec dupa-amiaza cu tine. N-ai facut nici o gluma stupida si ai transmis mai mult decat crezi. Singurul meu regret e ca timpul a trecut prea repede.