RAZVAN
Nu stiu cum se aranjeaza mereu lucrurile in asa fel incat sa le vad din unghiuri diferite si sa raman in echilibru fata de ele.
Ieri m-am enervat pe romani, azi un dar frumos mi-a spulberat supararea.
Dezamagirea ramane intacta numai ca, in compensatie, mi s-a oferit o bucata generoasa din Romania mea, care, precizez mereu, nu e si a lor.

As vrea sa separ bine lucrurile.
Am ce am cu neamurile proaste, cu parvenitii, cu lingaii, cu lichelele, cu aia care mor de grija altora, cu pomanagii, ipocritii, cu aia care put, care fura sau abuzeaza copii. Stiu ca sunt peste tot in lume si ma feresc de ei oriunde as fi.
Detest mizeria oraselor romanesti, felul in care se distruge ce ar putea fi valorificat, lipsa de grija pentru detalii, casele oribile, rozul somon, portocaliul strident, ostentatia, impostura, lipsa de cultura, suficienta si aerele, agresivitatea, datul din coate.
Astea fac parte din Romania lor.
Imi va fi mereu sila cu aceeasi intensitate oricat de departe as pleca sau oricat de mult timp ar trece.
Romania mea cuprinde niste oameni, nu foarte multi, dar necesari, niste locuri, niste amintiri si cam atat.

Dupa ce am scris despre concertul lui Leonard Cohen primesc un mesaj de la Razvan Voiculescu.
Aflu ca a fost si el in multime, acolo, in seara aceea speciala.

Culmea e ca ne intalniesem odata in tara si oricum ii rasfoisem ore in sir albumele de fotografie, pentru ca regaseam in ele lumea mea.
Ia te uita cum ne intersectam! („se intalneste munte cu munte dara om cu om” imi suna in minte o bucatica dintr-un basm).
In urma acestei placute coincidente primesc darul de care va spuneam.
Patru CD-uri cu making-of-urile albumelor: NUD Proiectie de trup si stare, Portita rascruce de tarm si taram, Dobrogea inceputul lumii, plus filmul primei editii EMA – Enisala Moto Adventure.
Razvan este pasionat de motociclete, organizatorul unui eveniment pentru iubitorii celor doua roti cu motor care vor sa descopere drumuri cu sau fara destinatie. Evenimetul se numeste EMA (Enisala Moto Adventures). EMA este in acelasi timp o organizatie care promoveaza spiritul liber si placerea motociclismului in natura.
Dar ma intorc la albumele de fotografie…
Dobrogea si femeia. Doua subiecte fascinante.
Mi-au placut mult umorul si naturaletea nudurilor.

Dobrogea m-a ademenit intr-o vara cu drumurile ei singuratice, cu asprimea, cu aparenta ostilitate data de ierburile tepoase si monotonia peisajului. Nu o cunosc decat la suprafata, dar in detalii sta secretul frumusetii ei si Razvan stie asta mai bine decat oricine. A reusit s-o surprinda intr-un fel tulburator, iar ea simtindu-se iubita i s-a aratat in culori si forme incredibile. E in imaginile lui o frumusete fara apartenenta, ceva universal.
Mi s-a facut ingrozitor de dor, as fi rezistat, la urma urmei, pana si in avionul plin cu oamenii de ieri, din aeroport, numai sa ajung putin in locurile fotografiate de el.

Libertate, salbaticie, frumusete… Asta e tara mea, asta e lumea mea!
Multumesc Razvan pentru asa calatorie!



August 12, 2008 at 7:48 am
eu stau aici(inca!)si mi s-a facut dor…da ceva amestecat cu o mare bucurie, ca si cum mi ar fi spus cineva ca acum plecam spre locurile alea!
Vreau sa cred ca nu am fost asa din totdeauna (cum suntem azi)si ca ne vom vindeca,astfel incat sa vina altii sa se mute la noi nu sa plecam noi din cauza semenilor nostri!
Asa cum spunea Dobro,mi-e ciuda pe poporul roman,mi-e ciuda ca si cum ar fi o ruda care a luat o razna,iti vine sa o strangi de gat, da nu poti!
Frumusete, generozitate,libertate!asta e tara mea!:)
August 12, 2008 at 12:24 pm
Tarile noastre se intersecteaza margico! Avem deja in comun frumusetea si libertatea. Pana la urma poate facem o uniune virtuala de tari imaginare:)
August 13, 2008 at 7:42 am
si tara va fi cu mult,mult mai buna!
August 31, 2008 at 2:06 am
[...] nu demult, despre fotograful Razvan Voiculescu. Astazi revin cu un interviu pe care a avut bunatatea sa mi-l acorde si sunt bucuroasa ca va pot [...]