DUMINICI
Desi putin imi pasa de zilele saptamanii, duminicile se disting printr-o stare anume pe care cred ca am ajuns sa mi-o provoc singura.
Unicul canal romanesc pe care il prind e TVR International, (o prostie in general), dar nu ma deranjeaza pentru ca ma uit foarte putin la televizor.
Duminica difuzeaza consecutiv 3 ”show-uri” care ma ajuta sa intru in starea de ziua a saptea.
Primul este un program al televiziunilor regionale, amuzant si induiosator. Amuzant pentru ca prezentatorii sunt absolut penibili, iar invitatii nadusesc speriati de camerele de luat vederi si induiosator pentru ca reportajele au un ton patetic, folclorul este fake si incurajarile, de a vizita plaiurile mioritice, lipsite de convingere. Ma uit fascinata. Spectacolul lumii e sursa mea vesnica de mirari. Pana unde se poate merge? Pana departe, stiu asta, si privesc in continuare. Nu sunt deloc aspra in judecati, mai ales acum cand am luat distanta.
Al doilea program e din cu totul alt registru. Daca primul imi aminteste de ce am plecat, acesta ma intoarce in timpurile mele preferate.
Sa n-o mai lungesc, ma uit la “Pistruiatul”. Da, imi bate inima cand aud genericul pe care ma trezesc fredonandu-l, dar mai ales imi pare rau cand se termina episodul. E ca atunci, in urma cu multi ani…
Seria o incheie emisiunea Gianinei, al carei umor salveaza mereu situatiile.
La ora patru, cand tot ce merita atentie pe minunatul post s-a incheiat, plec cu bicicleta, sa ma bata vantul, sa nu vad decat apa in fata ochilor si sa multumesc cui o trebui ca am scapat din tara mea, desi imi mai amintesc de vama de altadata…
Azi a fost o altfel de duminica.
Am dus-o pe Oana la aeroport.
Ritualul TV nu a mai putut fi practicat, dar parte de spectacol tot am avut.
In jumatatea de ora petrecuta la coada asteptand formalitatile pentru imbarcare, realitatea diluata si suportabila de la televizor a devenit brusc prezenta si enervanta.
Romanii s-au luat la cearta, si-au urlat nervos (desi tocmai se intorceau relaxati din concedii), “nesimtitule, taranule, de ce te bagi in fata, ce vrei ba…” si altele.
Niste domnisoare cu foarte mult auriu pe bluze, trasnind a Chanel Chance (n-am nimic cu respectabila firma, doar ca am ajuns sa asociez mirosul parfumului astuia cu un anumit gen de romance, des intalnite pe plaiuri extra-mioritice) faceau botic nemultumit ca tre’ sa stea tocmai ele la asa un rand.
Printre altii, unii venisera cu un caine in brate si se mirau de ce nu ii lasa cu el in avion fara cusca.
Lume, lume…circ in toata splendoarea.
M-am intors amarata, dar acasa ma asteptau prieteni.
Iesim pe-afara.
Mara face poze.
Gata gata sa-i treaca prin cadru….Cine credeti?
Un cuplu de romani. Tipa il opreste intr-un tarziu pe consort spunandu-i plina de dispret “Las-o draga sa-si faca damblaua”(adica pozele).
Mara le zambeste ingereste si ii socheaza multumindu-le in romana.
Macar au avut bunul simt sa se inroseasca si poate alta data or sa-si tina gura inainte sa mai fie ai dracului, asa… fara nici un rost.
Nu stiu ce experiente ati avut voi, dar mie, amar gust mi-a mai lasat duminica asta.
August 11, 2008 at 6:43 am
Inca mai spun “I love you, Romania” cat de des pot, desi am avut partea de ataaaaatea si atatea experiente in urma carora ar fi trebuit sa schimb verbul “love” cu “hate”. Nu stiu de unde am atata toleranta. Cred ca spectacolul asta a la Romania, care e mai degraba un circ, si circul nu intotdeauna comic, ci mai degraba tragi-penibilo-rautacios, e cel ce ma fascineaza de fiecare data. Suntem un popor ALTFEL, that`s for sure.
August 11, 2008 at 7:58 am
Nu numai duminici
Si luni si marti si…Every day.Chiar astazi mi-am luat portia de umilinta,nici nu mai conteaza contextul.Chestia e ca de fiecare data ma doare la fel,cu o prospetime care ma sperie.Ai zice ca ,in timp,te obisnuiesti…Dar nu eu.
August 11, 2008 at 9:27 am
@Daria eu am ales neutralitatea sentimentelor privind Romania. Love si hate implica o agitatie pentru care imi lipseste energia.
@Elena bine ca nu te obisnuiesti. Nu e o situatie normala asta cu umilinta.
August 11, 2008 at 10:07 pm
Lola de mult nu mai platesc pentru programele romanesti, nici cand le aveam gratuit nu le vedeam, la noi era PRO-TV internatinal, la fel de penibil si de “interesant” prefer sa nu imi pierd timpul putin pe care il am la dispozitie…
) un spectacol in minus !
Cat depre imaginea descrisa… lipseste un fluierat de badaran si o etichetare referotoare la partile corpului feminin, din aceea care ar ingheta orice femeie pe loc de rusine
Era groaznic si pentru mine sa imi vad co-patriotii aici, betivi si jegosi … brrr … bine ca s-au rarit binisor… si noroc ca este prea cald pentru fitze pe aici
August 12, 2008 at 12:30 am
Cristy, nu ramasese mult pana la forme mai accentuate de badaranie , desi incidentul de la care a pornit totul a fost minor. Daca nici dupa vacanta lumea nu se poate detasa putin… ce sa zic, ar trebui sa se distribuie populatiei ceva calmante. Mai bine un popor pasiv decat agresiv.